Stresul ocupațional la personalul instituțiilor medico-sanitare
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
393 28
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-20 10:42
SM ISO690:2012
CARP, Maria. Stresul ocupațional la personalul instituțiilor medico-sanitare. In: Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, 21-23 octombrie 2020, Chişinău. Chişinău: USMF, 2020, p. 159.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” 2020
Congresul "Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”"
Chişinău, Moldova, 21-23 octombrie 2020

Stresul ocupațional la personalul instituțiilor medico-sanitare

Occupational stress in the staff of medical-sanitary institutions


Pag. 159-159

Carp Maria
 
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“
 
 
Disponibil în IBN: 24 martie 2021


Rezumat

Introducere. Cererile în muncă depășesc capacitatea personalului medical de a le menține sub control, de aceea majoritatea angajatorilor se confruntă cu stresul profesional. Literatura de specialitate specifică corelația nivelului de satisfacție și posibilitatea de a dezvolta solicitări psiho-emoționale nocive. Scopul lucrării. Evaluarea nivelului de satisfacție a personalului instituțiilor medicale și estimarea factorilor mediului de muncă ce pot influența calitatea satisfacției și incidența morbidității generale. Material și Metode. S-a efectuat intervievarea personalului medical din Institutul de Medicină Urgentă și Institutul Oncologic. Drept surse informative au servit datele înregistrate în anchetele repartizate persoanelor care au acceptat să le completeze. S-au studiat indiciile morbidității cu incapacitate temporară de muncă din aceste instituții. Perioada de observație cuprinde anii 2017-2018. Rezultate. O parte valoroasă în studierea stresului și oboselii la locul de muncă este satisfacerea față de activitatea efectuată a personalului medical. În Institutul de Medicină Urgentă, 57,3% din respondenți - parțial satisfăcuți, 5,8% din lucrători nu sunt satisfăcuți și 36,9% sunt satisfăcuți de munca care o prestează. În cazul personalului Institutului Oncologic, 52% din cei chestionați consideră munca parțial satisfăcătoare, 3,1% nu sunt satisfăcuți de activitatea care o prestează, iar 44,9 % au menționat că sunt satisfăcuți de munca prestată. În perioada de observație, dinamica valorilor incidenței morbidității cu incapacitate temporară de muncă a înregistrat un spor ușor. Concluzii. Elaborarea și implementarea unui set de măsuri de profilaxie primară care vor contribui la ameliorarea condițiilor mediului ocupațional cu diminuarea morbidității generale și creșterea capacității de muncă a personalului medical din cadrul acestor instituții.

Background. Job demands exceed the ability of medical staff to keep them under control, which is why most employers face professional stress. The literature specifies the correlation of the level of satisfaction and the possibility to develop harmful psycho-emotional demands. Objective of the study. Assessing the level of satisfaction of medical institutions staff and estimating the factors of the work environment that may influence the quality of satisfaction and the incidence of general morbidity. Material and Methods. Was performed medical staff the interview of from the Institute of Urgent Medicine and the Oncological Institute , information sources served the data registered in the surveys distributed to the persons who agreed to complete them. The indices of morbidity with temporary incapacity for work in these institutions were studied. The observation period includes the years 2017-2018. Results. A valuable part in studying stress and fatigue at work is the satisfaction with the work performed by medical staff. In the Institute of Emergency Medicine 57.3% of respondents partially satisfied, 5.8% of workers are not satisfied and 36.9% are satisfied with the work they perform. In the case of the staff of the Oncological Institute, 52% of those surveyed consider the work to be partially satisfactory, 3.1% are not satisfied with the activity they perform, and 44.9% mentioned that they are satisfied with the work performed. During the observation period, the dynamics of the values of the incidence of morbidity with temporary incapacity for work increased slightly. Conclusion. Elaboration and implementation of a set of primary prophylaxis measures that will contribute to the improvement of the conditions of the occupational environment with the decrease of the general morbidity and the increase of the work capacity of the medical staff within these institutions.

Cuvinte-cheie
occupational stress, temporary incapacity, prophylaxis measures,

stres profesional, incapacitate temporară, măsuri de profilaxie