În cadrul procesului civil, întru garantarea aplicării principiului contradictorialității a procesului civil, pârâtul, asemănător cu posibilitățile reclamantului, poate să pună în discuție și să dovedească poziția proprie față de obiectul litigiului, să invoce anumite iregularități materialjuridice sau procesuale pentru ca să obțină respingerea pretențiilor pârâtului, fie întârzierea sau scoaterea cauzei de pe rol. Generic vorbind, pârâtul se bucură de dreptul la apărare care oferă acestuia posibilitatea de a întrebuința anumite procedee, modalități sau mijloace de apărare prin intermediul cărora va aduce la cunoștință și va susține poziția sa față de revendicările reclamantului, iar în unele cazuri va putea formula și pretenții proprii în cadrul aceleiași cauze civile. Astfel, în cadrul unui proces, penal sau civil, orice persoană are dreptul de a întrebuința anumite modalități consfințite legal pentru apărarea drepturilor și libertăților sale. Având în vedere dispozițiile alin. (1) art. 26 din Constituție conform căruia „dreptul la apărare este garantat”, este în sarcina statului să asigure și să reglementeze aceste modalități sau mijloace prin care persoanele vor putea dovedi și susține poziția lor procedurală.