Ipostaze ale postmodernismului în jurnalul naiv „Prietenul meu elenis” de Claudia Partole
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
516 4
Ultima descărcare din IBN:
2023-12-04 18:36
SM ISO690:2012
BOTNARI, Lia, VRABIE, Diana. Ipostaze ale postmodernismului în jurnalul naiv „Prietenul meu elenis” de Claudia Partole. In: Orientări actuale în cercetarea doctorală, Ed. 7, 7 decembrie 2017, Bălți. Bălți, Republica Moldova: Tipografia "Indigou Color", 2017, Ediţia 7, pp. 61-62.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Orientări actuale în cercetarea doctorală
Ediţia 7, 2017
Colocviul "Orientări actuale în cercetarea doctorală"
7, Bălți, Moldova, 7 decembrie 2017

Ipostaze ale postmodernismului în jurnalul naiv „Prietenul meu elenis” de Claudia Partole


Pag. 61-62

Botnari Lia, Vrabie Diana
 
Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi
 
Disponibil în IBN: 15 martie 2021


Rezumat

În ultimii ani, literatura română din spațiul basarabean se bucură de o valorificare exhaustivă a conceptului de copilărie sovietică prin texte precum: „Născuți în URSS” de Vasile Ernu, „Copil la ruși” de Leo Butnaru, „Iepurii nu mor” și „Fuga spre lanul cu ciori” de Savatie Baștovoi, „Prietenul meu Elenis” de Claudia Partole ș.a. În acest context se impune necesitatea unei exegeze a evoluției noțiunii de homo ludens care, prin influența complexă a sistemului politic dictatorial, trebuia să devină un homo sovieticus. Studiul textului propus, „Prietenul meu Elenis” de Claudia Partole, scoate în evidență prezentarea unei dihotomii a noțiunii de pioner ca reprezentat al copilului-model în URSS, prin intermediul personajului Claudia P. Născută în interiorul sistemului autoritar deja bine pus pe roate, cu o limbă stâlcită și o istorie denaturată, personajul se lasă în vâltoarea cerințelor față de omul de tip nou, tovarășul sovietic! Însă raporturile acestora cu pionerul-model, imaginea copilului Volodea din Abecedar, sunt diferite. Ne propunem în prezentul studiu să atragem atenția asupra identificării unor particularități distinctive ale textului „Prietenul meu Elenis” ce l-ar încadra în categoria textelor postmoderniste. În acest scop vom utiliza monografiile următoare: „În cautarea capodoperei, sub semnul transmodernității” de Ion Popescu-Brădiceni, „Literatura pentru copii” de Diana Vrabie, dar și studiul lui Mihai Cimpoi „O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia”.