Romanul druțian scoate în prim-plan evenimente care au marcat soarta Basarabiei din ultimii o sută de ani. Textul relevă o viziune panoramică asupra universului rural basarabean începând cu câțiva ani de dinaintea Primului Război Mondial și terminând cu câțiva de după cel De-al Doilea Război Mondial. Dramele suportate de Basarabia în acea perioadă, schițate în roman drept schimbări totale de paradigmă, au avut drept consecință mutații de natură politică, economică, ideologică și morală. În totalitatea lor, aceste mutații reprezintă repercursiunile unor revolte care direct, sau indirect au influențat destinul comunității basarabene. Acest roman este despre ruptură în sens larg, fiind el însuși o revoluție în literatura Basarabiei. Scris de-a lungul anilor (1961-)1963 – 2012, perioadă în care autorul este nevoit să facă concesii în fața sistemului și să supună textul anumitor metamorfoze, romanul reflectă într-o manieră inedită rupturile anunțate mai sus. Deși modificat de la o ediție la alta, în roman niciun eveniment istoric nu este omis. Din persistența acestor puncte de tensiune rezidă și originalitatea lucrării.