Mai mult de 100 de ani, protecția activității economice împotriva concurenţei neloiale este parte al sistemului protecției proprietății industriale. În anului 1900 în cadrul conferinței diplomatice de la Bruxelles au fost revăzute dispozițiile art. 10 bis, alin. (1) al Convenţiei de la Paris pentru Protecţia Proprietăţii Industriale din 20 martie 1883, fiind introdus astfel o regulă mondială de bază privind protecția împotriva concurenței neloiale. Având în vedere că nu există nici un fel de limite ale inventivității în domeniul concurenței, susținem ideia că vor exista întotdeauna acte noi de concurență neloială. În prezenta lucrare, autorul analizează abordările doctrinare privind mecanismul protecției împotriva concurenței neloiale și locul acesteia în sistemul global de inovare, analizează actele de concurență neloială prevăzute atât în legislația națională, cât și în legislația altor state, identificând noi forme a actelor de concurență neloială ce aduc atingere unuia sau mai multor drepturi de proprietate intelectuală.