Performanțele proiectrelor investiționale poate fi privit de manieră diferită de la caz la caz, prin prisma obiectivelor specifice fiecăruia, însă obținerea acestuia și mai ales atingerea unor parametri de reușită superiori pot fi asigurate prin acționarea asupra următoarelor două elememte: procesul de creare a proiectului și procesul de interrelaționare cu clientela. Performanțele proiectelor investiționale depind de abilitățile manageriale ale autorului proiectului, sau a echipei managerului proiectului investițional. Pentru ca proiectele investiționale să înregistreze performanțe este necesar să se cunoască și evoluțiile altor proiecte similare pentru a se trage concluzii ce pot fi utile noului proiect. Dacă se optează pentru încadrarea proiectului în ansamlul urban, trebuie să se opteze pentru acea localizare care să favorizeze cel mai bun contact cu mediul economic și o bună conectare la rețelele de apă-canalizare, energie elelctrică, gaz,transportul urban de pasageri, etc. Este important să se urmărească cea mai bună valorificare a fondului funciar de care se dispune (de exemplu, este deosebit de important ca spațiile varzi să nu dea impresia unui spațiu rezidual, ci să devină o componentă majoră a proiectului), iar conceptul imobiliar pentru care se optează să fie definit cu claritate, astfel încât să corespundă obiectivelor deja amplasate și să formeze un ansamblu arfitectural teritorial. Pentru a evita costuri prea mari a terenului, necesare proiectului, se poate opta pentru revitalizarea unei vechi zone industriale, care poate avea o bună inserție urbană dar care nu mai corespunde exigențelor întreprinderilor, un alt avantaj fiind acela că se evită fenomenul de deșertificare. Proiectul investițional-teritorial trebuie să fie conceput ca un sistem ,,deschis” și trebuie să evite ,,închiderea” lui din motive de securitate sau din cauza unei destinații neimportante, pe de o parte pentru a nu se perde legăturile dintre întreprinderile găzduite și mediu economico-social al regiunii și pe de altă parte, pentru ca activitatea de animare a proiectului să nu-și piardă din efeiciență. Proiectul trebuie să mizeze pe un mix de activități, să combine activități economice (de fabricare sau de depozitare), activități de cercetare, (laboratoare) și activități de recreere (cafenele, restaurante ,cantine), să combine spațiide producție (hale, ateliere, depozite) cu spații de întâlnire (săli de conferințe) Este foarte important ca proiectul să mizeze pe flexibilitate. • Una din situații este aceea în care este nevoie să se accepte modificări ale proiectului în timpul realizării sale și perfecționarea lui. Este posibil ca la numai câțiva ani de la lansare, conjunctura economică să se modifice, cererea să evolueze, să apară proiecte concurente etc., fapt pentru care și proiectul trebuie să-și reevalueze poziția. • Proiectul trebuie să evite o selecție prea resrtictivă a clienților, evitându-se unica specializare, deoarece activitățile economice cunosc ritmuri surprinzătoare de evoluție. De asemenea, o prea strictă selecție, urmată de o diminuare a exigențelor, poate afecta negativ credibilitatea operațiunii. • Caetul de sarcini privind conținutul proiectului trebuie să fie astfel stabilit încât să-și păstreze actualitatea timp de mai mulți ani. Astfel el trebuie să poată fi ușor de respectat și să nu dea impresia ,,impunerii” unui anumit stil, de aceea se pot folosi mai degrabă recomandările și opiniile coautorilor de proiect. • Acțiunile de susținere economică a proiectului nu trebuie să producă un șoc în momentul întreruperii acestora. Trecerea de la un statut privegeliat la unul ordinar poate fi dificil de gestionat, astfel că acțiunile de sisținere nu trebuie inițiate decât dacă pot fi menținute în timp. • În alegerea locației de realizare a proiectului investițional trebuie să se țină cont că prețul terenurilor, dacă e prea ridicat, poate împedica realizarea lucrărilor de construcțiii a proiectului. Proiectul trebuie construit astfel încât să fie concomitent o operațiune imobiliară și una de dezvoltare economică. Clienții indeosebi întreprinderile, nu caută numai sedii unde să poată funcționa, dar și un context propice. De aceea, orice proiect va urmări dezvoltarea unei componente imobiliare și a uneia de dezvoltare economică. Poziția geografică a proiectului și strategia acestuia vor trebui să țină cont de: • Potențialul economic existent și cel posibil; • Obiectivele de dezvoltare ale colectivității locale aferente; • Poziționarea celorlalte proiecte teritoriale. Tendința actuală este de a propune proiecte teritoriale-investiționale cu vocație înalt tehnologică sau destunate găzduirii cu precădere a activităților nepopulate, ceea ce va duce în timp la creșterea exagerată a ofertei în acest sens. Există și multe alte tipuri de oferte care pot fi propuse, oferte ce nu întâlnesc încă o concurență importantă deoarece se axează pe ținerea unor ,,nișe”. Acestea pot părea mai puțin atractive decât activitățile de înaltă tehnologie, dar se pot dovedi mai realiste și în concordanță cu cererea pieței. Proiectele teritoriale sunt operațiuni ce trebuie să fie valorificate prin calitate. Dimensiunile acestei trăsături pot privi calitatea inserării întreprinderilor sau a instituțiilor de cercetare și învățământ într-un mediu propice, calitatea arhitecturală a imobilelor și spațiilor verzi, calitatea infrastructurilor de orice tip, calitatea serviciilor și a mediului intern al proiectului etc. Implicarea actorilor economico-sociali în proiect are o mare importanță. Toți actorii ce pot influența bunul mers al proiectului trebuie să participe activ, încă din faza de planificare a proiectului. Viabilitatea unui proiect investițional-teritorial depinde de modul în care este coordonat rolul actorilor implicați. Intervenția actorilor trebuie privită la o scară degresivă, astfel: • Primul nivel al intervenției actorilor intervine atunci când proiectul investițional-teritorial își extinde influențele până la un teritoriu vast de cîteva sute de hectarate, Această scară impune un joc de amenajare ce nu se poate realiza decât sub intervenție publică și este capabil să includă programe de echipamente publice sau private, programe de locuințe etc. • Al doilea nivel al intervenției actorilor apare la o scară de cinci –cincisprezece hectar, când produsul este fructul intervenției cuplului promotor- investitor și care este de fapt priectul teritorial-investițional propriu-zis. • Ai treilea nivel al intervenției actorilor se face la o scarăde până șa o mie de metri pătrați,adică la nivel de construcție destinată activităților de găzduit, realizată de investitor. Montajul proiectului trebuie să integreze cele trei niveluri încă din faza de concepere pentru ca imaginea rezultată să fie coerentă. Segmentarea teritoriului permite oferirea de produse mai variate, care se pot dovedi mai bine adaptate nevoilor unei game mai largi de clienți. Între actorii cooptați pentru realizarea unui proiect investițional- teritorial nu trebuie să lipsească actorii publici. Ei pot oferi ajutoare eficiente și este necesar să fie mobilizați în jurul proiectului în perspectiva favorizării locurilor de muncă și a dezvoltării economiei locale. Ajutoarele se pot referi fie promotoriilor de proiecte, (crearea de infrastructuri, punerea la dispoziția lor de terenuri prefirențiale, scutiri de anumite taxe și impozite locale etc.) fie utilizatorilor acestui proiect (degrevări fiscale,luarea în sarcină a costurilor de echipamente,utilaje etc.). Un sprijin deosebit poate fi obținut dacă marile grupuri industriale sau imobiliare pot fi mobilizate ca susținători sau inițiatori ai proiectului. Pot exista două motive pentru care aceștia să intervină:fie din dorința că echipamentele lor să fie utilizate în vederea obținerii un profit sau pentru a crea o rețea de întreprinderi în jurul lor, fie pentru a relansa economia locală în scopul evitării suportății problemelor sociale ce decurg de aici. Managementul ptroiectelor teritorial-investiționale trebuie să cunoască permanent în mod amănunțit schimbările susceptibile a interveni nu numai în structura de proiect, ci și în structura întregului teritoriu circumscris acestuia. Este necesar de o atitudine de ,,veghe”economică ce trebuie să includă atât evoluțiile întreprinderilor din teritoriu, cât și ale agenților instituționali și ale celorlalte proiecte teritoriale, trebuie să aibă în vedere modificările legislative, evoluțiile culturale și de atitudine ce afectează sau sunt susceptibile a afecta teritoriul. Acest deziderat poate fi îndeplinit prin participarea proiectului ca membru într-o asociație de proiecte similare, care: i) Să contribuie la dinamizarea relațiilor inter și intra proiecte; ii) Să întărească potențialul și calitatea managementului acestora prin acordarea de consultanță; iii) Să evite banalizarea sau degradarea conceptului.