Identificarea legii aplicabile bunurilor prezintă importanţă în dreptul internaţional privat, or, anume aceasta determină calificarea juridică a acestora, apartenenţa la categoria de bunuri mobile sau imobile, conţinutul posesiunii, dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale care pot apărea asupra bunurilor, precum şi realizarea, ocrotirea acestor drepturi, aşa cum reiese din prevederile art.1601 Cod civil. Astfel, referindu-ne la legea aplicabilă bunurilor, menţionăm că regula instituită de Codul civil în art.1601 este legea situaţiei bunurilor (lex rei sitae). În literatura de specialitate lex rei sitae se argumentează prin asigurarea securităţii operaţiilor juridice privind bunurile în cadrul aceluiaşi stat, precum şi prin faptul că se creează în acest fel un regim juridic unic al bunurilor [1, p.175]. Însă legea situaţiei bunurilor nu este aplicabilă pentru toate bunurile, acest fapt rezidă în natura specifică a unor categorii de bunuri care impun o reglementare specială în acest sens. Aşadar, Codul civil prevede o serie de bunuri care au o reglementare diferită în ceea ce priveşte legea aplicabilă decât regula generală, acestea constituind excepţii. Astfel, cele mai importante excepţii de la aplicarea lex rei sitae constituie: – Mijloacele de transport Codul civil la alin.(1) art.1603 prevede, constituirea, transmiterea şi stingerea drepturilor reale asupra mijloacelor de transport sunt guvernate de: a) legea pavilionului navei sau aeronavei; b) legea aplicabilă statutului juridic al întreprinderii de transport pentru vehiculele feroviare şi autovehiculele care îi aparţin. În acelaşi sens, alin.(2) art.1603 Cod civil prevede că dispoziţiile alin.(1) se aplică şi: a) bunurilor aflate la bord care formează dotarea tehnică; b) creanţelor care au ca obiect cheltuielile de asistenţă tehnică a mijlocului de transport. Exceptarea mijloacelor de transport de la regula situaţiei bunurilor este justificată ţinând cont de specificul acestor bunuri care au aptitudinea de a-şi schimba locaţia, deplasându-se dintr-un loc în altul [1, p.177]. Deşi legislaţia actuală nu reglementează domeniul de aplicare a legii pavilionului sau al legii statutului juridic al întreprinderii, menţionăm că există un Proiect de modificare a Codului civil şi a cadrului legislativ conex, prin care se propune completarea prevederilor art.1603 cu un nou alineat (3) care va reglementa acest asprect. Astfel, potrivit alin.(3) art.1603 din Proiectul de modificare a Codului civil, „legea pavilionului navei sau statului de înmatriculare a aeronavei cârmuieşte îndeosebi: puterile, competenţele şi obligaţiile comandantului navei sau aeronavei, contractul de angajare a personalului navigant, dacă părţile nu au ales o altă lege, răspunderea armatorului navei sau întreprinderii de transport aerian pentru faptele şi actele comandantului şi echipajului, drepturile reale şi de garanţie asupra navei sau aeronavei, precum şi formalităţile de publicitate privitoare la actele prin care se constituie, se transmit şi se sting asemenea drepturi”. Considerăm oportună completarea acestui articol cu alineatul expus supra, astfel, oferindu-se o claritate în ceea ce priveşte domeniul de aplicare a legii pavilionului sau a legii statului de înmatriculare. – Bunurile supuse înregistrării de stat Art. 1604 Cod civil prevede că dreptul de proprietate şi alte drepturi reale asupra bunurilor supuse înregistrării de stat se determină conform legii statului pe al cărui teritoriu drepturile asupra acestor bunuri sunt înscrise în Registrul de stat. Sub incidenţa acestui articol cad bunurile care pentru a genera constituirea drepturilor reale urmează a fi înregistrate într-un registru de stat. În acest sens, este logic ca legea aplicabilă acestor bunuri să fie legea statului pe al cărui teritoriu drepturile asupra bunurilor sunt înscrise. Totodată, urmează să precizăm că în raport cu art. 1603 Cod civil, articolul dat este o normă generală. – Bunurile aflate în curs de transport Potrivit prevederilor art.1605 Cod civil, legea aplicabilă bunurilor aflate în curs de transport este legea statului unde acestea au fost expediate. Norma legală citată prevede şi două excepţii în acest sens, şi anume: dacă prin acordul părţilor nu s-a stabilit altfel şi bunurile personale ale pasagerului, acestea din urmă sunt supuse legii naţionale a acestuia. Dacă aceste bunuri ar fi supuse legii locului situării lor, ar însemna că în timpul transportului de la locul de expediţie până la locul de destinaţie, acestea ar fi supuse unor legi diferite, succesive, având în vedere că transportul ar putea fi efectuat pe teritoriul mai multor state [2, p. 238]. Referindu-ne la Proiectul de modificare a Codului civil menţionat anterior, acesta prevede completarea art.1605 cu încă o literă, care va constitui, la fel, excepţie de la legea statului unde au fost expediate bunurile, fiind reglementate bunurile depozitate într-un antrepozit sau asupra cărora a fost pus sechestru în temeiul unor măsuri asigurătorii sau ca urmare a unei vânzări silite, în acest caz, fiind aplicabilă, pe perioada depozitului sau sechestrului, legea locului unde a fost reaşezat temporar. Cu referire la această modificare, suntem de acord cu soluţia propusă, pentru că este alogic ca bunurile care au fost depozitate într un antrepozit sau asupra cărora a fost aplicat sechestru să li se aplice legea statului unde acestea au fost expediate, or, acestea se pot afla o perioadă îndelungată sub sechestru sau depozitate, şi anume, legea locului aflării acestor bunuri este cea indicată de a fi aplicată. Pe lângă excepţiile de la lex rei sitae analizate supra, Codul civil mai prevede diferite legi de aplicare pentru: titlurile de valoare (sediul materiei art.1606 Cod civil), drepturile de proprietate intelectuală (sediul materiei art. 1607 Cod civil, care poartă titlul impropriu de „Drepturile personale patrimoniale”). Menţionăm că Proiectul de modificare a Codului civil propune modificarea titlului art.1607 care ar urma să fie „Legea aplicabilă operelor de creaţie intelectuală”, considerăm că titlul dat este mai reprezentativ şi mai aproape de adevărata reglementare a acestuia. Totodată, universalitatea de bunuri constituie o excepţie de la lex rei sitae. Astfel, universalităţile de bunuri provenite din moştenire aparţinând unei persoane fizice sunt supuse legii aplicabile succesiunii, iar în ceea ce priveşte transmiterea de bunuri între persoane juridice ca efect al reorganizării legea aplicabilă este legea naţională a persoanei juridice [3, p.244; 4, p.174]. Pe lângă cele expuse mai sus, Proiectul de modificare a Codului civil mai introduce câteva excepţii de la legea situaţiei bunurilor, printre care şi: legea aplicabilă uzucapiunii mobiliare (art.16021 ), legea aplicabilă revendicării bunurilor mobile (art.16022 ), menţionăm că aceste reglementări îşi au echivalentul în legislaţia română respectiv art.2615 Cod civil Român reglementează legea aplicabilă revendicării bunurilor imobile, iar art.2616 al aceluiaşi cod uzucapiunea bunurilor mobile.