Îndreptarea cauzelor de nulitate ale actului juridic civil în legislația diferitelor țări
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
509 33
Ultima descărcare din IBN:
2024-01-04 16:01
SM ISO690:2012
ŞARGAROVSCHI, Mariana. Îndreptarea cauzelor de nulitate ale actului juridic civil în legislația diferitelor țări. In: Integrare prin cercetare și inovare.: Științe juridice, 9-10 noiembrie 2017, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: CEP USM, 2017, R, SJ, pp. 347-350. ISBN 978-9975-71-924-7.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Integrare prin cercetare și inovare.
R, SJ, 2017
Conferința "Integrare prin cercetare și inovare"
Chișinău, Moldova, 9-10 noiembrie 2017

Îndreptarea cauzelor de nulitate ale actului juridic civil în legislația diferitelor țări


Pag. 347-350

Şargarovschi Mariana
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
Disponibil în IBN: 27 februarie 2021


Rezumat

Îndreptarea cauzelor de nulitate ale actului juridic civil reprezintă o preocupare relativ recentă a legiuitorilor, motiv pentru care canalizăm demersul științific anume pe dimensiunea acestui segment. Nu există la moment legislații care să consfințească expres în interiorul unui text legal a unei instituții juridico-civile destinate modalităților de întreptare a cauzelor de nulitate, deși modalități concrete sunt aplicate în majoritatea statelor lumii. În legislaţia civilă a Republicii Moldova regulile cu privire la modalitățile de îndreptare a cauzelor de nulitate ale actului juridic civil nu sunt organizat prezentate, nici nu sunt nominalizate, la o analiză mai atentă putem determina doar unele referiri făcute vizavi de confirmarea actului juridic nul (art. 217, art. 218 Cod civil). Totuși, Codul civil al Republicii Moldova [1] recunoaște tacit și importanța conversiunii în cadrul raporturilor juridico-civile. Exemplu, în acest sens, ar fi art. 213 alin. (2) care prevede că „Dacă una dintre părţi a executat total sau parţial actul juridic pentru care se cere formă autentică, iar cealaltă parte se eschivează de la autentificarea lui notarială, instanţa de judecată are dreptul, la cererea părţii care a executat total sau parţial actul juridic, să îl declare valabil dacă el nu conţine elemente care contravin legii. În cazul acesta, nu se cere autentificarea notarială ulterioară a actului juridic.” Sau art. 1147 conform căruia „Contractul de fidejusiune, pentru a fi valabil, trebuie încheiat în scris. În cazul în care fidejusorul execută obligaţia, viciul de formă se consideră înlăturat”. Ori art. 830 alin. (1) al cărui text denotă că „Pentru a produce efecte, contractul care conţine promisiunea de a transmite în viitor un bun trebuie încheiat în formă autentică. Nerespectarea formei nu afectează valabilitatea donaţiei dacă promisiunea este îndeplinită, cu excepţia contractelor care au ca obiect bunuri pentru a căror înstrăinare se cere formă autentică”. Codul familiei al Republicii Moldova [2] la fel nu conține reglementări exprese, ce s-ar referi la modalitățile de îndreptare a cauzelor de nulitate ale actului juridic civil, dar există un articol, care postulează totuși situațiile juridice care înlătură nulitatea căsătoriei (art. 43 Codul familiei). Legislația muncii pentru prima dată în art. 84 Codul muncii [3] reglementează nulitatea contractului individual de muncă, facând anume referiri la împrejurările în care se va înlătura nulitatea în alin.(3): ,,Nulitatea contractului individual de muncă poate fi înlăturată prin îndeplinirea condiţiilor corespunzătoare impuse de prezentul cod”. În rest, alte prevederi legale în contextul modalităților de îndreptare a cauzelor de nulitate ale actului juridic civil nu se identifică. Codul de procedură civilă al RM [4], ca și actele normative menționate mai sus, nu cuprinde o prevedere concretă referitare la modalitățile de îndreptare a cauzelor de nulitate ale actului juridic de procedură civilă. Totuși putem deduce că legislația procedurală face referire la modalitatea de refacere a actului juridic anume în cazul rejudecării pricinii civile. Refacerea actelor de procedură se produce prin rejudecarea cauzei, constând în înlocuirea actului de procedură viciat cu unul care să întrunească toate cerinţele prevăzute de lege (art. 385 Cod de procedură civilă). Noul Cod civil al României din 2011 [5] a destinat articole modalităților concrete de îndreptare, dar fără a face referire concretă la o eventuală instituție juridică a modalităților de îndreptare a cauzelor de nulitate ale actului juridic civil (art. 1259-1262). În ceea ce priveşte Codul civil al Federaţiei Ruse [6], acesta nu consfinţeşte regulile cu privire la modalitățile de îndreptare a cauzelor de nulitate ale actului juridic civil, motiv pentru care majoritatea doctrinarilor specifică necesitatea modificării legislației, după modelul anglo-saxon sau cel germanic [7]. Codul civil al Ucrainei [8], de asemenea, nu conține oarecare reglementări în domeniul modalităților de îndreptare a cauzelor de nulitate ale actului juridic civil, motiv pentru care nu vom staționa la examinarea prevederilor legislative civile ale statului sus-menționat. Alta este însă situația în Codul civil al Georgiei [9], care conține anumite modalități de îndreptare a cauzelor de nulitate ale actului juridic civil, fără însă a destina acestora o instituție juridică separată și nominalizată. Astfel, spre exemplu, art. 60 al actului juridic amintit este întitulat „Conversiunea actului juridic” și prevede: „Dacă actul juridic nul corespunde cerinţelor prevăzute pentru un alt act juridic, se vor aplica acestea din urmă, dacă, aflând despre nulitatea actului, părţile doresc ca el să fie valabil”. Codul civil italian [10] prevede, de asemenea, pe lângă alte modalități de îndreptare la art. 140 conversiunea actului nul, postulând: „Contractul nul poate produce efectele unui contract diferit, ale cărui condiţii de fond şi de formă le conţine, dacă în considerarea scopului urmărit de părţi, se poate aprecia că ele l-au fi voit dacă aveau cunoştinţă despre nulitate”. Pe lângă conversiune, legislația civilă italiană face referire în iterative rânduri și la confirmare ca și modalitate de înlăturare a nulității. În același timp, Codul civil al Germaniei [11] la art. 140 și art. 141 prevede cele două modalități de îndreptare a cauzelor de nulitate ale actului juridic civil reglementate; conversiunea și, respectiv, confirmarea. La art. 140 se menține: „Când un act juridic nul îndeplineşte condiţiile cerute de un alt act juridic, acesta din urmă este valabil dacă se poate considera (admite) că, nulitatea fiind cunoscută, această validitate ar fi fost dorită (acceptată)”. În același timp, conform art. 141 alin. (1) al Codului civil german ,,Atunci când un contract lovit de nulitate este confirmat de către persoana astfel obligată prin contractarea tranzacției, confirmarea trebuie să fie privită ca un nou angajament contractual.” Iar în acord cu alin. (2) ,,Dacă un contract nul este confirmat de către părți, atunci în caz de dubii acestea sunt obligate să-și acorde reciproc ceea ce și-ar fi acordat în cazul în care contractul ar fi fost valabil chiar de la început”. Codul civil francez [12] conține o singură modalitate de îndreptare, și anume, confirmarea. La alin. (1) art. 1338 se indică condițiile confirmării, atenționându-se asupra faptului că este importantă cunoașterea viciului care a condiționat nulitatea actului juridic civil, dar și prezența intenției părților de a-l repara. La alin. (3) al aceluiași articol se reține ideea conform căreia confirmarea consolidează în mod retroactiv contractul încheiat de părți. Din cele creionate supra, statuăm faptul că relațiile juridico-civile incumbă necesitatea unor prevederi legale destinate îndreptării cauzelor de nulitate ale actului juridic civil. De aceea lansăm opinia de a îngloba totalitatea modalităților de îndreptare a cauzelor de nulitate ale actului juridic civil într-o unică instituție juridico-civilă pentru o aplicare neechivocă, uniform și transparent a normelor de drept.