Prevederile Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană în domeniul dreptului societăților comerciale
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
331 9
Ultima descărcare din IBN:
2023-10-11 10:32
SM ISO690:2012
REVENCO, Valentina. Prevederile Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană în domeniul dreptului societăților comerciale. In: Integrare prin cercetare și inovare.: Științe juridice, 9-10 noiembrie 2017, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: CEP USM, 2017, R, SJ, pp. 314-319. ISBN 978-9975-71-924-7.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Integrare prin cercetare și inovare.
R, SJ, 2017
Conferința "Integrare prin cercetare și inovare"
Chișinău, Moldova, 9-10 noiembrie 2017

Prevederile Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană în domeniul dreptului societăților comerciale


Pag. 314-319

Revenco Valentina12
 
1 Academia de Studii Economice din Moldova,
2 Școala Doctorala în Drept, Ştiinţe Politice şi Administrative a Consorţiului instituţiilor de învăţământ ASEM şi USPEE
 
Disponibil în IBN: 27 februarie 2021


Rezumat

Odată cu semnarea de către Republica Moldova, în anul 2014, a Acordului de Asociere, statul nostru și-a asumat obligațiunea de modificare a legislației naționale, în scopul armonizării și unificării acesteia cu normele UE, or, în legislația națională tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, ocupă un loc special în ierarhia izvoarelor de drept, acordându-se prioritate în raport cu normele interne. Ca și toate celelalte instituții ale dreptului, societatea comercială își datorează apariția unor circumstanțe economice și sociale, aceasta reprezentând o grupare, constituită pe baza unui contract de societate, beneficiară de personalitate juridică, în care asociații convin să pună în comun anumite bunuri pentru exercitarea unor acte de comerț, în scopul realizării și împărțirii beneficiilor rezultate [1]. Cât privește libertatea de stabilire a societăților comerciale, acesta este un subiect actual și în continuă transformare. Actualitatea rezidă în necesitatea de a identifica o soluție pentru dezvoltarea afacerilor și, din perspectiva societăților, și a dreptului care guvernează în UE, în speranța găsirii unui instrument valid juridic și posibil atrăgător pentru întreprinzători, precum și o măsură de protecție a capitalului și investițiilor. Inițial, aplicarea Tratatului privind funcționarea UE în domeniul societăților comerciale s-a realizat prin armonizarea dreptului material al societăților comerciale, conținutul căruia s-a regăsit în 12 directive, care au oferit posibilitatea dezvoltării de entități noi, proprii sistemului pieței unice. Societățile comerciale, în special, societățile pe acțiuni și societățile cu răspundere limitată, au fost supuse unui proces continuu de armonizare și transformare [2]. A doua etapă de integrare a entităților comerciale în spațiul european a fost adoptarea unei reglementări speciale privind statutul societății europene, și anume, Regulamentul CE nr.2157/2001 al Consiliului din 08.10.2001 privind statutul societății europene. În materia societăților comerciale, Acordul de Asociere prevede apropierea legislației naționale de reglementările europene, enumerate în Anexa II la Capitolul 3 din Acord, după cum urmează: – Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților în statele-membre, în înțelesul articolului 48 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților. Prezenta prevede că publicitatea valabilității angajamentelor societăților pe acțiuni, în special, identitatea persoanelor care au competența să administreze societatea, precum și nulitatea acestor acte, reprezintă o importanță deosebită pentru protejarea intereselor terților. Ca urmare, statele-membre trebuie să ajusteze cadrul național, în scopul creării unui buletin informativ electronic sau pe suport de hârtie, care ar cuprinde date cu referire la societățile comerciale, cum ar fi actul de constituire, membrii organelor de conducere, cota de participare a asociaților la administrarea, supravegherea sau controlul societății, transparența datelor cu privire la societățile comerciale, protecția intereselor asociaților și terților în procesul decizional asumate în numele societății ect. – Directiva 77/91/CEE a Consiliului din 13 decembrie 1976 de coordonare, în vederea echivalării garanțiilor impuse societăților în statele-membre, în înțelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, în ceea ce privește constituirea societăților comerciale pe acțiuni și menținerea și modificarea capitalului acestora, astfel, cum a fost modificată prin Directivele 92/101/CEE, 2006/68/CE și 2009/109/CE. În Uniune, statutul sau actul constitutiv al unei societăți comerciale pe acțiuni trebuie să permită oricărei persoane interesate să cunoască principalele informații privind societatea, inclusiv privind conținutul exact al capitalului. Coordonarea dispozițiilor de drept intern cu Directiva 77/91/CEE privind constituirea societăților comerciale pe acțiuni cu menținerea, majorarea și reducerea capitalului acestora este destul de importantă pentru a asigura o protecție minimă atât pentru acționari, cât și pentru creditorii societăților în cauză. – Directiva 78/855/CEE a Consiliului din 09 octombrie 1978, în temeiul articolului 54 aliniatul (3) litera (g) din tratat, privind fuziunile societăților comerciale pe acțiuni, astfel cum a fost modificată prin Directivele 2007/63/CE și 2009/109/CE, are drept scop protejarea asociaților și terților în procesul fuzionării societăților pe acțiuni și impune statelor-membre introducerea dispozițiilor privind fuziunile societăților. – Directiva 82/891/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1982, în temeiul articolului 54 aliniatul (3) litera (g) din tratat, privind divizarea societăților comerciale pe acțiuni, astfel cum a fost modificată prin Directivele 2007/63/CE și 2009/109/CE, reglementează procedura de divizare a societăților comerciale pe acțiuni, cu referire la fiecare etapă parcursă de societate. În înțelesul prezentei directive, ,,divizarea prin absorbție” semnifică operațiunea prin care, după dizolvare fără intrare în lichidare, o societate comercială transferă mai multor societăți comerciale toate activele și pasivele sale, în schimbul alocării către acționarii societății pe acțiuni divizate la societățile care primesc contribuții ca urmare a divizării și, eventual, a unei plăți în numerar, care nu poate depăși 10 la sută, din valoarea nominală a acțiunilor alocate sau, în absența acesteia, din echivalentul lor contabil. – Directiva 89/666/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind publicitatea sucursalelor înființate într-un stat-membru de anumite forme de societăți comerciale care intră sub incidența legislației unui alt stat. Directiva în cauză a fost adoptată în scopul asigurării protecției persoanelor care stabilesc raporturi cu societatea comercială prin intermediul sucursalelor, fiind necesare aplicarea măsurilor de publicitate în statul-membru, în care își are sediul sucursala. Întrucât din anumite considerente, influența economică și socială a unei sucursale poate fi comparabilă cu cea a unei filiale, astfel există interes public pentru publicarea informațiilor privind societatea comercială la sucursală. În consecință, prin implementarea Directivei nr. 89/666/CEE, statele-membre se obligă să ajusteze cadrul legal privind ținerea registrului electronic și public a datelor cu privire la sucursalele societăților comerciale. Publicitatea datelor fiind una obligatorie pentru statele-membre. – Directiva 2009/102/CE a Parlamantului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 în materie de drept al societăților comerciale privind societățile comerciale cu răspundere limitată cu asociat unic. Adoptarea de către Parlamentul și Consiliul European a Directivei 2009/102/CE a fost necesară pentru crearea unui instrument juridic care să permită limitarea răspunderii întreprinzătorului particular în Uniune, fără a aduce atingere legislațiilor statelor-membre, care, în cazuri excepționale, impun răspunderea întreprinzătorului privind obligațiile întreprinderii sale. În esența actului normativ vizat, o societate cu răspundere limitată poate avea un asociat unic în momentul constituirii sau poate deveni o astfel de societate atunci când părțile sale sociale sunt deținute de o singură persoană. Faptul că toate părțile sociale sunt deținute la un moment dat de către o singură persoană, precum și identitatea asociatului unic, trebuie făcute publice prin menționarea lor într-un registru accesibil publicului. Cât privește transpunerea de către Republica Moldova a directivelor europene, pe segmentul dreptului societăților comerciale, la moment, putem face referire doar la Directiva 2009/101/CE și Directiva 89/666/CEE, în temeiul cărora a fost modificată Legea nr. 220-XVI din 19.10.2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali, prin introducerea reglementărilor privind ținerea publică a registrului comerțului de către organul înregistrării de stat și accesul public la informația din Registrul de stat, or, preocuparea Uniunii Europene este marcată de transparența statelor-membre în ceea ce privește publicitatea informațiilor despre societățile comerciale. În concluzie, cu referire la art. 240 din Acord, credem în continuare, că directivele europene în domeniul dreptului societăților comerciale, vor fi implementate de ţara noastră, or, prevederile Acordului recunosc importanța apropierii treptate a legislației existente și viitoare a Republicii Moldova de acquis-ul Uniunii Europene.