În această comunicare intenţionăm să descriem momentul în care imagologia s-a desprins de literatura comparată şi a devenit disciplină aparte, avându-şi propriul obiect de studiu şi o metodologie distinctă, specifică. Deși, imagologia literară funcționează astăzi ca o disciplină aparte, ea totuși se află într-o legătură interdisciplinară cu literatura comparată, deoarece a evoluat inițial în cadrul lui "Littérature Comparée". Ambele discipline au trezit interesul criticii literare generale, ca și acele domenii, care pot evalua acest potenţial de literatură la o mai bună înţelegere internaţională. Deoarece au o capacitate şi o posibilitate de a promova sensibilitatea reciprocă, toleranţa şi înţelegerea dintre diferite culturi, adică competenţa interculturală. Ca studiu critic al caracterizărilor naționale, imagologia s-a profilat în anii care au urmat după cel de al doilea Război Mondial în cadrul literaturii comparate. Imagologia literară s-a profilat îndeosebi în universităţile din Franţa, Germania, Spania, Portugalia, dar mai târziu şi-n SUA. Dovadă a seriozităţii disciplinei stă mulţimea de cercetări fructuoase şi de conferinţe internaţionale în domeniu din ultimii douăzeci-treizeci de ani. Ca de exemplu seria de carte academică studia imagologica, care conține douăzeci și trei de volume până în prezent, și Studien zur Komparatistischen Imagologie, două volume până în prezent. Iar la Bergamo au loc un număr impunător de conferințe pe teme imagologice. Printre preocupările imagologiei literare în afară de studiul imaginilor sau a reprezentărilor străinului, stau, de asemenea și Feminismul, Identitatea, Exotismul, etc. De la apariția ei de prin anii „50 și până la etapa actuală, imagologia literară a trecut prin diferite impedimente, prin diferite urcușuri și coborâșuri, însă studiile referitor la acest domeniu nu au fost abandonate niciodată în întregime. De aceea, astăzi avem o disciplină care este studiată în diferite universități mari și mici, și un șir de reprezentanți din toate colțurile lumii.