Unele consideraţii practice privind controlul financiar în administrarea finanţelor publice locale
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
595 85
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-03 14:50
SM ISO690:2012
TELEVCA, Oleg. Unele consideraţii practice privind controlul financiar în administrarea finanţelor publice locale. In: Integrare prin cercetare și inovare.: Științe juridice, 9-10 noiembrie 2017, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2017, R, SJ, pp. 265-269. ISBN 978-9975-71-924-7.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Integrare prin cercetare și inovare.
R, SJ, 2017
Conferința "Integrare prin cercetare și inovare"
Chișinău, Moldova, 9-10 noiembrie 2017

Unele consideraţii practice privind controlul financiar în administrarea finanţelor publice locale


Pag. 265-269

Televca Oleg
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
 
Disponibil în IBN: 25 februarie 2021


Rezumat

Controlul financiar la nivelul colectivităţilor locale poate fi organizat atât ca control financiar intern cât şi control financiar extern. Controlul financiar public intern include: 1) managementul financiar şi controlul; 2) auditul intern; 3) coordonarea şi armonizarea centralizată. Controlul financiar extern este realizat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, Inspecţia Financiară (instituţie subordonată Ministerului Finanţelor) şi Curtea de Conturi a Republicii Moldova. În momentul actual au fost create 62 de unităţi de audit intern, inclusiv 23 de unităţi de audit intern în cadrul organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi angajate 111 de persoane în cadrul acestora. Din totalul unităţilor de audit intern, 6 nu dispun de personal, 33 dispun de câte un singur auditor intern şi 5 dispun de minimum 5 auditori interni. Controlul intern la nivelul entităţilor publice (inclusiv cele locale) este primul filtru menit să prevină şi să detecteze neregularităţile şi fraudele comise. În urma analizei unor rapoarte de activitate ale Inspecţiei Financiare pentru anii 2014-2015, am ajuns la următoarele concluzii: neajunsurile şi încălcările depistate în cadrul inspectărilor sunt consecinţe ale lipsei unui management financiar adecvat şi a unor proceduri de control ce ar asigura utilizarea regulamentară a finanţelor publice, precum şi ale lipsei de responsabilitate şi exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu a factorilor de decizie, care n-au respectat întocmai prevederile actelor legislative şi normative în vigoare, ce reglementează asigurarea integrităţii patrimoniului, organizarea şi ţinerea contabilităţii, administrarea, gestionarea şi controlul asupra utilizării finanţelor publice. Analiza rezultatelor inspectărilor financiare denotă următoarele tipuri de abateri mai frecvent admise: diminuarea preţului de vânzarecumpărare al terenurilor şi plăţii de arendă pentru terenuri şi spaţiile nelocuibile, prin aplicarea incorectă a tarifelor; atribuirea neargumentată a terenurilor din fondul de rezervă al primăriei şi acapararea abuzivă a terenurilor cu construirea imobilelor; utilizarea neautorizată a patrimoniului public de către agenţii economici şi persoane fizice, în lipsa contractelor de arendă încheiate în modul stabilit; neînregistrarea în evidenţa contabilă a patrimoniului public, fapt ce generează riscul de delapidare a acestora; nerespectarea actelor legislative ce reglementează organizarea şi desfăşurarea achiziţiilor publice, cu neglijarea principiilor de transparenţă, combatere a concurenţei neloiale, imparţialitate etc. În urma inspectărilor din ultimii ani, au fost recuperate zeci de milioane de lei la bugetele locale. Totodată, este de remarcat că lipsea pârghiilor de compensare, de către Inspecţia Financiară, a cheltuielilor neregulamentare sau abuzive, depistate în cadrul inspectărilor financiare, deoarece un procent mare de sesizări adresate Procuraturii nu sunt examinate, dat fiind faptul că materialele de inspectare ţin de acţiuni civile, iar Procuratura, de regulă, acţionează doar în cazurile în care există caracteristici penale ale unei neregularităţi. Analiza activităţii Curţii de Conturi pe o perioadă de 4 ani (2011- 2014), studiind în total 21 de rapoarte, ne permitem să afirmăm următoarele: probele de audit au fost obţinute prin examinarea rapoartelor privind execuţia bugetară, rapoartelor financiare ale entităţilor supuse auditării, registrelor contabile, prin verificarea documentelor primare, deciziilor consiliului raional, dispoziţiilor primarului, actelor organelor deliberative şi executive ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul 1, precum şi prin analiza explicaţiilor persoanelor cu funcţii de răspundere din cadrul entităţilor supuse controlului. Absolut în toate aceste rapoarte au fost depistate mai multe abateri şi încălcări. În principal, acestea vizează următoarele domenii: 1. autorităţile publice locale nu au demonstrat o preocupare punctuală privind evaluarea şi monitorizarea potenţialului economic şi materiei aferente formării bazei de impozitare, n-au asigurat un sistem de interacţiune al autorităţilor de resort pentru o cuantificare concludentă APL a veniturilor bugetare (autoritatea financiară a raionului nu a conlucrat eficient cu autorităţile fiscale, statistice şi cadastrale, precum şi cu agenţii economici în subprocesul de proiecţii bugetar-fiscale), ceea ce nu a permis inventarierea şi reevaluarea materiei impozabile, respectiv mărimea impozitelor şi a taxelor; 2. iregularităţi în ceea ce priveşte gestionarea patrimoniului public, în principal se face referire la neasigurarea înregistrării integrale a drepturilor asupra bunurilor în Registrul de profil, neasigurarea delimitării terenurilor proprietate publică/a statului, a UAT şi privată, lipsa controlului asupra modului de utilizare a acestora, ceea ce, în opinia noastră, este foarte grav, or ne aflăm în situaţia când un şir de bunuri cu o valoare de sute de milioane lei stau în aer şi nu sunt utilizate în conformitate cu prevederile legale, iar dacă şi sunt utilizate, apoi nu în interesul public; 3. neelaborarea şi neimplementarea unor proceduri de control intern având ca scop responsabilizarea autorităţilor implicate în procesul bugetar, ceea ce a creat impedimente în realizarea obiectivelor în materie de economicitate, şi eficacitate privind gestionarea banului public (administrarea neeficientă a mijloacelor din fondul de rezervă, sursele destinate anumitor domenii au fost utilizate în alte scopuri etc.); 4. managementul cheltuielilor publice nu corespunde rigorilor şi normelor legale, ca urmare în multe cazuri s-a dispus majorarea numărului de personal, respectiv, a alocaţiilor bugetare, nerespectarea normelor legale de retribuire a muncii, gestiunea neconformă a mijloacelor destinate investiţiilor şi reparaţiilor capitale etc.; 5. se recomandă autorităţilor raionale, în comun cu autorităţile de resort, să asigure implementarea unor măsuri pentru formarea profesională a persoanelor cu funcţii de răspundere şi elaborarea îndrumărilor metodologice în materie de evaluări analitice aferente fundamentării bazei de date privind potenţialul economic şi, respectiv, resursele raionale, de formare a finanţelor publice per ansamblu, inclusiv a celor locale. Un moment negativ este faptul că absolut toate aceste hotărâri ale Curţii de Conturi conţin menţiunile că autorităţile publice locale nu au luat în considerare (în totalitate, ci numai parţial) recomandările controalelor precedente, ceea ce denotă iresponsabilitatea autorităţilor care gestionează finanţele publice locale. Pozitiv este faptul că în procesul efectuării procedurilor de audit, în multe cazuri, a fost restabilită ordinea de drept încălcată, au fost recuperate zeci de milioane de lei în bugetele locale, pentru a fi utilizate în scopuri publice. Acest studiu încă o dată atestă faptul că Curtea de Conturi este organul suprem de control financiar în Republica Moldova, este controlul cel mai eficient în acest domeniu, iar rezultatele activităţii Curţii de Conturi trebuie să fie luate în considerare şi în cazul controlului administrativ exercitat de autorităţile publice locale, în vederea neadmiterii încălcărilor şi neajunsurilor constatate în Raportul de audit, la fel şi prin prisma faptului că rezultatele auditului public extern este adus la cunoştinţă şi autorităţilor publice centrale, şi locale cu responsabilităţi în acest sens, pentru evitarea anumitor lacune pe viitor, ceea ce va fi extrem de benefic pentru comunităţile locale. În ceea ce priveşte efectuarea controlului execuţiei bugetare, putem concluziona că în ultima perioadă s-au făcut un şir de modificări în legislaţia de specialitate, ceea ce a dus la faptul că nu se dublează tematicile de control (vorbim, în special, de Curtea de Conturi şi Inspecţia Financiară) şi are ca efect disciplinarea autorităţilor responsabile de gestionarea finanţelor publice locale, ridicarea gradului de încasări la nivel local. Dar, totodată, din analiza multiplelor rapoarte întocmite în ultimii ani, rezultă o creştere, deşi cu paşi mai lenţi, a gradului de responsabilitate al autorităţilor locale. Un alt aspect ce trebuie evidenţiat este faptul cum vor fi recuperaţi banii publici după exercitarea controalelor înfăptuite de organele de control. Este un aspect important, deoarece, din analiza rapoartelor de control, am constatat o tendinţă negativă de neîndeplinire în totalitate a prescripţiilor impuse autorităţilor publice locale în vederea recuperării banilor publici. În acest sens, se impune elaborarea şi implementarea unor proceduri de control intern pentru responsabilizarea autorităţilor implicate în procesul bugetar, pentru a înlătura impedimentele în realizarea obiectivelor în materie de economicitate, şi eficacitate privind gestionarea banului public, a asigura o administrare eficientă a mijloacelor din fondul de rezervă şi a nu admite ca resursele destinate anumitor domenii să fie utilizate în alte scopuri etc. Privitor la formarea profesională a cadrelor din administraţia publică locală, putem remarca că pe parcursul realizării studiului au fost făcute sondaje la diferite nivele ale administraţiei publice locale, adresând un şir de întrebări ce ţin de administrarea finanţelor publice locale, rezultatul este însă unul prea puţin îmbucurător. Gradul slab de pregătire al persoanelor responsabile de gestionarea finanţelor ne-a fost demonstrat prin răspunsuri simple, evazive, în multiple cazuri chestionarele au fost restituite fără răspunsuri la întrebările propuse. În unele anchete, chiar persoanele cu funcţii de răspundere solicită implementarea diferitelor metode de ridicare a profesionalismului la nivel local.