Citarea participanților la proces este o problemă actuală pentru toate disciplinele procesuale, atât sub aspect teoretic, cât și practic. Instanțele naționale se confruntă în continuu cu problema notificării corespunzătoare și eficiente a participanților la proces despre data și locul examinării cauzei, precum și cu problema examinării cauzelor într-un termen rezonabil [1, p.38]. Totodată, nu trebuie de uitat și de interesele participanților direct vizați în proces, care din cauza neajunsurilor și limitelor oferite de procedurile actuale de citare, sunt expuși riscului examinării cauzelor în lipsă, fiindu-le astfel încălcat în modul cel mai direct dreptul la un proces echitabil. Soluția acestor probleme ar constitui implementarea unor mijloace alternative de comunicare cu participanții la proces, cum ar fi ”ecitare”, care ar asigura un proces simplu, eficient, clar și transparent de citare, astfel încât atât statul să-și poată îndeplini obligația citării corespunzătoare, cât și participanții la proces să poată lua efectiv cunoștință despre examinarea cauzelor cu implicarea sa. În prezent, legiuitorul indică drept mijloace de citare: prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară, [art.100 alin.(1) CPC RM]. Astfel, legiuitorul nu enumeră exhaustiv mijloacele de comunicare a actelor de procedură, iar prin fraza ,,prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui” legiuitorul recunoaște posibilitatea aplicării oricărui mijloc de citare și comunicare a actelor de procedură, care întrunesc cumulativ două condiții: 1. să asigure transmiterea textului cuprins în act; 2. să asigure confirmarea primirii textului cuprins în act. Totodată, legiuitorul indică că citaţia sau înştiinţarea poate fi expediată autorităţilor publice, persoanelor juridice de drept privat şi avocaţilor prin: telefax, poşta electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură transmiterea şi confirmarea primirii acestor acte. [art.105 alin.(11 ) CPC RM] În continuare, prin același articol, legiuitorul stabilește că citaţia sau înştiinţarea poate fi transmisă persoanelor fizice prin telefax, poşta electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură transmiterea şi confirmarea primirii acestor acte doar la solicitarea persoanelor în cauză. Astfel, constatăm că instanțele naționale dispun de cadrul legal, care acoperă posibilitatea utilizării mijloacelor moderne de comunicare a citațiilor și notificărilor, și totuși, instanțele preferă să aplice procedura clasică de citare. Aceasta își găsește explicația în următoarele: 1. Norma cuprinsă de art.1051 CPC este relativ recentă și puțin popularizată, existând un vid al interpretării acestei norme din partea CSJ. 2. Din punct de vedere tehnologic, mijloacele moderne de comunicare nu întrunesc ce-a de-a doua cerință legală, căci nu oferă instanței confirmarea primirii textului cuprins în act. Astfel, dacă comunicarea prin telefax, în funcţie de modelul telefaxului utilizat, permite documentarea confirmării expedierii și recepționării faxului, atunci în cazul e-mailului sau sms-ului, nu poate fi obținută o confirmare de recepționare, ceea ce face mijloacele date de comunicare caduce din start. 3. Nu există o bază de date centralizată a e-mail-urilor sau a numerelor de telefoane ale avocaților, instituțiilor publice și persoanelor juridice. 4. Nu există un sistem centralizat de comunicare a citațiilor de pe o adresă de e-mail, sau număr de telefon unic și cunoscut justițiabililor, or comunicarea fie chiar și a unui e-mail, ce include o citație, de pe adresa de e-mail personală a judecătorului sau a grefierului nu poate fi privită ca o modalitate oficială de comunicare a actelor juridice. 5. Pentru citarea și comunicarea citațiilor și actelor juridice către persoane fizice, este necesar acordul lor, iar pornind de la faptul că citația se expediază la faza pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare, acordul persoanei fizice nu poate fi obținut decât ulterior. Cu titlu comparativ, în continuare propunem examinarea modelelor și soluțiilor implementării e-citării în cadrul altor state. Astfel, în Federația Rusă, a fost implementat sistemul citării prin SMS, însă doar cu acordul participantului la proces de a fi notificat pe această cale [7]. În Finlanda citațiile sunt expediate de către instanță către serviciului poștal în formă electronică, iar oficiul poștal tipărește citația electronică și o livrează destinatarului [2].În Republica Slovacia, din 2016 a fost inițiat programul național de utilizare a adreselor poștale guvernamentale, prin care orice doritor poate obține o adresă electronică poștală (cutie poștală guvernamentală). Din momentul înregistrării, toate actele procedurale, incluzând citațiile, notificările, copiile și extrasele din dosar, hotărârile și deciziile instanțelor vor fi comunicate către aceste adrese electronice [3]. Un exemplu inedit în aplicarea tehnologiilor moderne la realizarea procedurii de citare a fost oferit de India, unde Curtea Supremă a recunoscut drept corespunzătoare citarea participantului realizată prin intermediul programului WhatsApp (similar programului Viber) [4]. În Turcia, începând cu 1 aprilie 2008 a fost pus în funcțiune sistemul electronic SIS (SMS Judicial Information System), care prin intermediul SMS efectuează citarea și notificarea participanților la proces. Orice cetățean se poate înregistra la acest sistem prin expedierea unui mesaj scurt de subscriere, cu indicarea IDNP-ului personal. Înregistrarea se face o singură dată, după care persoana este înștiințată prin SMS despre orice eveniment sau acțiune procesuală, pe toate dosarele în care este implicată [5]. Atât în modelele examinate, precum și în legislația Republicii Moldova observăm un ,,dispozitivizm” excesiv în ceea ce ține de realizare a procedurii de citare, oferind participanților la proces dreptul de a alege modul în care să fie citați. Astfel, considerăm că citarea este un proces stabilit exclusiv în sarcina statului, fiind mult prea important și responsabil, încât să fie lăsat la latitudinea participanților la proces, iar mijlocul de comunicare să fie determinat de acordul persoanei. Ca urmare, constatăm că unul dintre impedimentele majore în modernizarea procedurii de citare este stabilirea necesității obținerii acordului participantului la proces, înainte de a recurge la mijloacele moderne de comunicare. Totodată, considerăm că este necesar să fie elaborat un sistem de ,,e-citare” automatizat, conectat la Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor, care să genereze în mod automat textul citațiilor, urmând a fi transmise prin SMS, de către operatorii de telefonie mobilă, la numerele de telefon din bazele de date ale clienților pe care operatorii le dețin, ca urmare a identificării destinatarului/abonatului conform codului numeric personal, numelui și prenumelui. În paralel, ,,ecitarea” urmează să expedieze același text al citației și la adresele destinatarului din Viber, WhatsApp, Facebook și alte rețele de socializare. După comunicarea textului citațiilor pe toate canalele nominalizate, sistemul electronic automatizat urmează să genereze un raport, care să includă textul citației, mijloacele de comunicare utilizate, data și ora transmiterii textului, data și ora recepționării textului. Doar în condițiile în care nu există confirmarea recepționării citației, să se recurgă la citarea pe calea serviciului poștal. Făcând o analiză a modelelor existente și operante în țările lumii, ajungem la concluzia că modernizarea sistemului jurisdicțional este un exercițiu necesar și inevitabil, în caz contrar justiția din Republica Moldova riscând să rămână cu mult în urmă față de necesitățile cetățeanului și a societății.