Încă din cele mai vechi timpuri gânditorii delimitau sentimentul de frică, cum îl percepem noi astăzi, de emoţiile provocate de un posibil pericol. Această delimitare o întâlnim deja în opiniile lui Diogene din Sinopa (c. 400-325 î.Hr.). În numeroase lucrări din perioada contemporană, consacrate problemelor de anxietate şi de panică în psihologie, se simte o puternică influenţă a teoriei lui S. Schachter, care făcea deosebire între sentimentul de frică faţă de un pericol concret şi sentimentul profund, iraţional de frică faţă de „ceva” neclar. Kiorke a început să cerceteze fenomenul fricii, deoarece îl considera cauza primordială de convertire a oamenilor spre religie. Starea de anxietate este considerată de majoritatea cercetătorilor drept cauza principală a apariţiei nevrozei. Asemenea dereglări apar în urma stabilizării unor modele comportamentale neadaptive la situaţiile de stres. Teoria emoţiilor diferenţiale pune accentul pe componenta dominantă a anxietăţii — frica şi relaţionarea ei cu alte emoţii fundamentale, îndeosebi cu suferinţa, furia, vinovăţia, ruşinea, interesul. Reieşind din cele expuse mai sus, putem vorbi despre formele de anxietate; fiecărei forme îi corespunde o combinaţie de afecte (de exemplu: frică — suferinţă — furie, frică — ruşine — vinovăţie). Studenţii se înscriu la instituţiile superioare fiind în perioada adolescenţei, când se manifestă, în primul rând, necesitatea individului de a se personaliza la maximum. În acest moment procesul cel mai important este integrarea — procesul când se formează caracteristicile şi trăsăturile personalităţii, compatibile cu necesităţile grupului şi cu dezvoltarea personală. E. Albu, V. Astapov, E. Badea, F. Dolto, J. Eckersleyd, A. Muntean consideră că anxietatea la preadolescenţi mai poate fi cauzată şi de incapacitatea de rezistenţă fizică la efort în condiţiile unei activităţi sistematice; de probleme de sănătate, defecte, deficienţe fizice, fiziologice care perturbează activitatea în care aceştia pot fi implicaţi. A doua categorie de factori care determină apariţia anxietăţii sunt cei social-psihologici. În această categorie se include totalitatea factorilor socioafectivi, socioculturali şi educaţionali din cadrul grupurilor umane în care trebuie să se integreze persoana sau din care ea face parte. Din această categorie de factori evidenţiem: factorul mediului academic, factorul complexităţii instruirii şi factorul relaţional.