Delimitări conceptuale ale icoanei Judecata de Apoi prin percepţia vizuală a raiului şi iadului
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
436 8
Ultima descărcare din IBN:
2023-07-09 19:07
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
75.046.3 (12)
Pictură (403)
SM ISO690:2012
JABINSCHI, Ion, ARBUZ-SPATARI, Olimpiada. Delimitări conceptuale ale icoanei Judecata de Apoi prin percepţia vizuală a raiului şi iadului. In: Învățământul artistic – dimensiuni culturale, 19 aprilie 2019, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: 2019, T, pp. 55-56. ISBN 978-9975—84-088-0.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Învățământul artistic – dimensiuni culturale
T, 2019
Conferința "Învăţământul artistic – dimensiuni culturale"
Chişinău, Moldova, 19 aprilie 2019

Delimitări conceptuale ale icoanei Judecata de Apoi prin percepţia vizuală a raiului şi iadului

CZU: 75.046.3

Pag. 55-56

Jabinschi Ion12, Arbuz-Spatari Olimpiada2
 
1 Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice,
2 Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă“ din Chişinău
 
Disponibil în IBN: 24 februarie 2021


Rezumat

În comunicarea de faţă vom încerca să conturăm conceptele reflectate în imaginea icoanei Judecata de Apoi, a interpretării Raiului şi Iadului, din punct de vedere al acţiunii asupra privitorilor, prin intermediul percepţiei vizuale. Imaginea Judecata de Apoi, fiind o icoană, se vrea a fi o imagine a nevăzutului şi, totodată, o prezenţă a nevăzutului, reprezentând justiţia biblică, care este o dimensiune transcendentă prin caracterul ei simbolic. Artistul, prin intermediul limbajului plastic, exprimă viziunea sa asupra lumii înconjurătoare, a universului nevăzut, predicat de/în biserică, stabilind o legătură între reprezentare (icoana) şi privitor/ receptor, ajunge să distingă aspecte ale fenomenului religios şi artistic în exprimarea unitară şi organică (a icoanei), ca un simbol al justiţiei Divine. Dar cum să înţelegi icoana în profunzime? Ca imagine, poate fi definită ca o simplă purtătoare de informaţie, chiar dacă imaginea sacră are, prin caracterul ei simbolic, o dimensiune transcendentă. Într-adevăr, în imagine este prezent un eveniment; ea scoate în lumină amintirea celor pe care le înfăţişează şi stabileşte prin această stabilitate o legătură între cele reprezentate şi cel care o priveşte, remarcă/ menţionează Egon Sendler în Icoana, imaginea nevăzutului: elemente de teologie, tehnică şi estetică. Perceperea vizuală a icoanei constituie nivelul superior de înţelegere a lumii transcedentale şi eul nostru. La baza perceperii vizuale a semnificaţiei simbolice, reprezentate în imaginea Judecata de Apoi, stau valoarea teologică, cunoaşterea ştiinţifică şi cea artistică. Dacă excludem elementul teologic, se pierde încărcătura/substanţa spirituală; neglijând elementul ştiinţific, nu vom avea acces la esenţial, pierzând esenţa transcedentală a icoanei; neglijând esteticul, nu vom reuşi să apreciem la justa valoare imaginea. Pentru redarea/crearea imaginii Raiului şi Iadului, prezent în icoana Judecata de Apoi, artistul plastic monumentalist este obligat să cunoască legile după care funcţionează perceperea vizuală, psihologia şi pictura murală. Rudolf Arnheim susţine că perceperea vizuală aparţine domeniului psihologiei şi nimeni nu a discutat procesele creării şi receptării artei fără să recurgă la ea. Folosind mijloacele limbajului plastic şi având harul lui Dumnezeu, artistul/pictorul-zugrav creează icone-ul sacru, care este o încercare (în limitele posibilităţilor de a reda) de reprezentare vizualsimbolică a lumii cereşti şi a frumuseţii absolute. Icoana reprezintă intermediarul direct între credincios şi divinitate, în sensul unei „porţi”, sugerând posibilitatea împlinirii umane (viaţa veşnică).

Cuvinte-cheie
icoană, Judecata de Apoi, percepţie vizuală, rai, iad, concept, simbol, limbaj plastic