În fiecare perioadă „post-revoluţionară” de după o cotitură drastică a societăţii pe plan social-politic există întotdeauna tendinţe de revizuire radicală a valorilor culturale stabilite, revizuire din punct de vedere ideologic sau formal. De obicei, aceste tendinţe sunt promovate de „les enfants terribles” ai criticii în domeniu sau chiar de creatorii tineri ai artelor vizuale, literaturii şi dramaturgiei. Aşa s-a întâmplat şi în spaţiul românesc de după ’90, inclusiv spaţiul cultural basarabean. Dar oare este just de a arunca la gunoi de-a valma tot ce s-a creat într-o perioadă etichetată ostilă? Oare nu este aceasta aceeaşi metodă ideologico-dictatorială de care ne-am dezis? În Basarabia de după ’40 tot ce-a existat „până la” era prezentat doar într-o cromatică a nefericirii — astfel, în 106 ani de Basarabie ţaristă nu s-a întâmplat nimic decât fericitul exil al lui Puşkin pe acest tărâm pustiu (сия пустынная земля) bântuit de pâlcuri de ţigani zgomotoşi sau sângeroasele pogromuri evreieşti în Chişinăul de la începutul secolului XX, iar în 22 de ani despre Regatul Român în Basarabia nu se auzea nimic decât ecoul palmelor trase de straşnicii jandarmi români pe obrajii scofâlciţi ai basarabenilor epuizaţi de mizerie şi Chişinăul nu prezenta decât nişte „catacombe apocaliptice” (vezi Ţări de piatră, de foc şi de pământ de Geo Bogza)… Nici o melodie revărsată din fereastra vreunei instituţii muzicale, nici o poezie rostită de un copil la o serbare şcolărească… Dar n-a fost chiar aşa… Studiul propus vine să analizeze obiectiv un fenomen teatral — apariţia şi coagularea unei şcoli de actorie autohtone, simbioza şcolilor de import cu elementul naţional, o cercetare prin prisma acelui du-te-vino social-politic basarabean şi în contextul geopolitic al unei culturi de frontieră — între latinism şi panslavism, între naţional (moldovenesc) şi românism, între realismul socialist şi tentaţiile „formalismului burghez”. În Basarabia, ca niciunde, Măria sa Actorul a fost aproape de oricine, de la vlădică până la opincă, cutreierând ani în şir satele basarabene cu spectacole de toată mâna şi asta a lăsat o uşoară amprentă burlescă, exagerată în şcoala actoricească respectivă, ba mai mult — dramaturgia basarabeană a înflorit după ce s-au întors actorii de la învăţătură… Actualitatea temei vine odată cu circuitul neîntrerupt al activităţii actorilor — absolvenţi ai şcolilor din Rusia, Georgia, Ucraina, România etc. în calitate de pedagogi şi dascăli ai noilor generaţii de actori, regizori, dramaturgi, teatrologi etc