Dinamica relațiilor sociale se reflectă inerent în cadrul procesului de înfăptuire a justiției civile. Fiind un sistem bine organizat, sistemul judecătoresc este funcțional nu doar dacă magistrații sunt sificienți, bine pregătiți din punct de vedere profesional și remunerați adecvat, dar și grație unor norme de procedură simple, accesibile, plastice și logic ordonate. Reminiscențele vechi care se mai regăsesc în legislație, precum și inconsecvența aplicării normelor noi mențin procedura civilă cu câțiva pași în urma raporturilor juridice material- litigioase. Este un fapt notoriu că durata procedurilor judiciare este recunoscută ca un obiectiv prioritar al CtEDO legat de drepturile omului și de supremația legii. Instanțele trebuie să soluționeze volumul de cauze într-un termen rezonabil, astfel cum este prevăzut în articolul 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Cu toate acestea, durata excesivă a procedurii judiciare reprezintă o problemă importantă în majoritatea țărilor europene. De aceea se impune îmbunătățirea calității procesului civil prin introducerea unor norme care să instituie proceduri judiciare mult mai flexibile și mai prompte, modificarea normelor de procedură care pot fi cu ușurință manipulate sau folosite în mod abuziv de către participanți pentru a cauza amânarea și tergiversarea procesului. Accentul trebuie pus pe caracterul excepţional al amânărilor pe care le poate acorda instanţa de judecată. De asemenea, trebuie reguli riguroase privind strămutarea cauzelor şi recuzarea judecătorilor, invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, instrumente procesuale folosite cel mai adesea pentru tergiversarea proceselor. Urmează a fi promovat un rol mai activ al judecătorului în administrarea cauzelor civile, în special, prin accentuarea și lărgirea pârghiilor de sancționare. Deși nu optăm pentru înăsprirea sancțiunilor procesual-civile, considerăm că reglementările care vor descuraja abuzurile vor fi cu mult mai eficiente. Descurajarea conduitei premeditate sau oportuniste a părților și a altor participanți la procesul civil, prin ordonarea termenelor de invocare a excepțiilor de procedură, a termenelor de prezentare a probelor sub sancțiunea decăderii din drepturi, instituirea caracterului excepțional al prezentării probelor după expirarea termenului stabilit de instanța de judecată. În acest sens, este demn de urmat exemplul altor state care au reușit să implementeze bune practici anume în domeniile respective de intervenție. Invocăm aici normele relevante ale României (care stabilesc că formularea unei cereri de recuzare nu determină suspendarea judecăţii, cu toate acestea, pronunţarea soluţiei va avea loc după soluţionarea cererii de recuzare; sau aplicarea sancțiunilor în caz de formulare, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare; ori în cazul în care se declară apel sau, după caz, recurs împotriva unei încheieri cu privire la care există o chestiune litigioasă asupra admisibilității atacării pe cale separată a încheierii, cererea de exercitare a căii de atac se înaintează instanţei superioare împreună cu o copie de pe încheierea atacată, certificată de grefa instanţei), Georgiei (prevede depunerea cererii de recuzare la etapa pregătirii pricinii, la altă etapă e posibil doar dacă temeiul de recuzare a apărut ulterior), Estoniei (judecătorul a cărei recuzare se cere, până la examinarea cererii de recuzare, poate îndeplini doar acte procesuale care nu pot fi amânate și care nu sunt decisive pentru pricina civilă respectivă) sau Lituaniei (până la examinarea recuzării pot fi efectuate doar acțiunile procesuale urgente/imediate, sau în cazul asigurării acţiunii depunerea recursului împotriva încheierii nu trebuie să suspende examinarea pricinii civile). La fel, urmărind aceeași logică, de optimizare a duratei procedurilor judiciare, considerăm necesar ca instanța să poată prelungi termenul de procedură stabilit de judecător doar o singură dată pentru același temei, ca expertul să poată cere doar o singură dată motivat prelungirea termenului de efectuare a expertizei, instanța de apel să remită doar o singură dată cu acordul părților pricina la rejudecare din cauza citării defectuoase, instanța de recurs să remită pricina la rejudecare doar o singură dată. Utilizarea tehnologiei informaționale și a comunicării în mediul judiciar sporeşte eficiența administrării justiției. Rezolvarea la timp a litigiilor civile poate fi substanțial îmbunătățită prin utilizarea resurselor informaționale și a internetului, care facilitează schimbul de date și informații între instanța de judecată și părțile/participanții la proces. Din aceste considerente, realitatea impune o utilizare mult mai intensă a tehnologiilor moderne în procesul civil prin includerea regulii prin care citațiile, cererea de chemare în judecată și actele de procedură se vor comunica autorităților publice, persoanelor juridice de drept privat și avocaților prin poșta electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau în mandatul de avocat, cu excepția că citația și actele de procedură nu vor fi considerate ca fiind comunicate, în ipoteza în care nu există confirmarea recepționării mesajului electronic de către persoana vizată. Existenţa procesului-verbal al şedinţei în format actual este urma sistemului anterior aplicat, care îngreunează procesul civil. Curent toate ședințele de judecată se înregistrează audio, instanțele naționale fiind dotate cu mijloace tehnice în acest sens. Urmare a acestei realități, dublarea eforturilor instanței de judecată pentru a fixa acțiunile procesuale în detalii în acte scrise de către grefieri este depășită, impunând necesitatea schimbării accentelor. Procesul-verbal, fără a se pierde ca valoarea unei probe scrise, urmează să conțină doar enumerarea cronologică a consecutivității acțiunilor procesuale înfăptuite de către participanții la proces și de către instanța de judecată. La materialele dosarului totuși urmează a fi anexate depozițiile martorilor, explicațiile expertului și ale specialistului dactilografiate și semnate. Doar în cazuri complexe, instanța va decide consemnarea rezumatului explicațiilor părților în procesul-verbal. Relevante sunt legislaţiile unor state, precum Kazahstanul (prevede posibilitatea alternativă de încheiere a unui proces-verbal deplin, cu toate detaliile în el, dar şi a unui proces-verbal sumar, atunci când există înregistrare audio), Georgia (procesul-verbal se întocmește în mod deplin când nu este posibilitate de a fi înregistrată ședința), Estonia şi Letonia (procesul-verbal va conţine datele cele mai importante). Executarea silită este parte integrantă a procesului civil, valoarea acesteia fiind incontestabilă pentru a nu lasă finalitatea justiției iluzorii. De aceea este justificată simplificarea și optimizarea termenelor, precum și reducerea la maxim a posibilităților de tergiversare a procesului civil. Similar incidentelor procedurale, implicarea instanței în procedura de executare silită se poate face în procedură scrisă. Examinarea diferitelor incidente ale procedurii de executare fără citarea participanților la proces, doar în baza materialelor depuse în instanță va responsabiliza părțile procedurii de executare și va descuraja abuzurile. Practica judiciară neuniformă în materia contestării actelor executorului judecătoresc impune stringent clarificarea statutului executorului judecătoresc în astfel de proceduri, precum și reglementarea actului de dispoziție care se adoptă de către instanța de judecată. Drepturile terților afectate prin acte ale executorului judecătoresc, fiind pasibile de examinare în procedură generală, pot totuși să treacă doar prin două niveluri de jurisdicție, fără a fi supuse ulterior și recursului, decizia instanței de apel fiind definitivă și irevocabilă de la pronunțare. Cazuri relevante prevederilor menţionate sunt stabilite de Codul de procedură civilă al României (de ex. cererea de încuviințare a executării silite se soluționează prin încheiere, fără citarea părților; iar în cadrul procedurii contestației la executare este adoptată o hotărâre ce poate fi atacată doar cu apel, iar numai ca excepție, în cazuri strict determinate, aceasta poate fi atacată în condițiile dreptului comun) sau a Lituaniei (stabileşte posibilitatea condiţionată a procedurii scrise în procedura de contestare a actelor executorului, instanţa pronunţânduse printr-o încheiere). În concluzie, pledăm pentru modernizarea procedurii civile naționale, simplificarea și redresarea acesteia, fără a diminiua sau chiar afecta drepturi și libertăți fundamantale care formează în cumul procesul civil echitabil.