Categorie estetică de prim rang, aparţinând unei viziuni moderne, vizionare, grotescul poate fi regăsit în diferite epoci şi manifestări, cel mai vechi fiind grotescul popular/de extracţie folclorică (el apare oribil, monstruos, burlesc în basme, mituri, legende, farse, snoave etc.). Cea de-a doua manifestare a grotescului vizează figurile/personajele, situaţiile/atmosfera, limbajul. Cât priveşte f/personajele, situaţiile groteşti, acestea sunt întâlnite din abundenţă în universul popular. La rândul lui, grotescul de limbaj aparţine operelor culte, în special, de factură avangardistă ori teatrului absurd. Atunci când urâtul devine hidos, înspăimântător, fără să mai stârnească mila şi simpatia, apare/se face simţit grotescul. Dramaturgia din R. Moldova, în special, cea de la sf. sec XX — înc. sec. XXI, se remarcă destul de mult prin tendinţa scriitorilor de a construi un univers cu făpturi de mucava, cu oameni de paie, mărunţi, amărâţi, haotici („Oameni de paie” de Nicolae Esinencu), neputincioşi, rataţi, zăpăciţi, inconştienţi („Realitatea violetă” de Nicolae Negru), săriţi de pe fix şi dominaţi de ideea sinuciderii („Doamna din Satul-florilor-ce-mor” de Irina Nechit), cu conştiinţa dedublată şi refulată („Revine Marea Sarmaţiană şi ne întoarcem în Carpaţi” de N. Negru), cu identitatea pierdută/dezumanizaţi („În container” de C. Cheianu) şi/sau căzuţi în derizoriu („Hronicul găinarilor” de Aureliu Busuioc). Piesele acestor dramaturgi denotă un absurd comico-tragic marcat de grotesc, acesta din urmă, în unele cazuri, luând forma caricaturii morale. Legătura cu estetica grotescului, în cazul pieselor moldoveneşti la care am făcut referinţă (şi nu numai!), se realizează tocmai prin aceste apariţii hibride, monstruoase, agresive, ce stârnesc, mai întâi un şoc repulsiv şi apoi ilaritate din cauza comportamentului extravagant şi acţiunilor. Relaţia cu sfera omenescului (gesturi, comportamente) este destul de ştearsă. Falsificându-şi, pierzându-şi ori ascunzându-şi identitatea, personajele devin obiectul sarcasmului dezlănţuit, manifestat şi printr-un grotesc de limbaj. Autorii sunt puşi în situaţia de a lucra cu îmbinări de elemente eterogene, cu dihotomii absurde, combinaţii oximoronice care induc perplexitatea raţiunii.