Proiectul-pilot al Comisiei Europene, înfiinţat în 1986, a acordat în 2018 la Sankt-Petersburg Premiul Europa pentru Teatru şi Premiile Noilor Realitaţi Teatrale, aflate la cea de-a XV-a ediţie. Juriul, prezidat de George Banu, a apreciat creaţia teatrală a lui Valerii Fokin, Sidi Larbi Cherkaoui Circus Cirkor, Julien Gosselin, Jan Klata, Milo Rau, Tiago Rodrigues, producţiile cărora denotă deschiderea către toate formele de spectacol. Articolul este dedicat unuia dintre regizorii din ultima generaţie din teatrul polonez, Jan Klata, premiat la Sankt Petersburg. Despre Klata se ştie că este regizor, dramaturg, cunoscător al sufletului polonez, postmodernist catolic, ,,funcţionar-ideolog care în mod constant încalcă tabuurile naţionale”, punk în uniformă, preot teatral şi DJ, un ignorant, un fan al efectelor ieftine. Lista poate fi prelungită, or, cu siguranţă putem spune ca Jan Klata este unul dinte cele mai cunoscute nume ale teatrului polonez. După absolvirea şcolii de teatru la Krakow, este asistent de regizor la Jerzy Grzegorzewski, Jerzy Yarotsky şi Christian Lupa. Se răzvrăteşte împotriva tuturor, considerând că protestul este misiunea centrală a artistului. Deranjează, provoacă scandaluri şi discuţii, este incomod şi imprevizibil, dar adună săli arhipline, primeşte premii, iar tinerii îl tratează ca pe o stea rock. Ambivalenţa este numele său intermediar. În unul dintre primele spectacole realizate Revizorul de N. Gogol, regizorul transferă acţiunea în timpul perioadei socialiste în Polonia. Un spectacol în care socialismul este sursa tuturor relelor şi a pus temelia degenerării progresive a vieţii publice poloneze. În următoarea producţie Subteranele Vaticanului după romanul lui Andre Gide, realizat în Teatrul Vspulschesny din Wroclaw, el acuză societatea poloneză de falsă credinţă, religie şi catolicism superficial. Klata semnează regia şi muzica, care niciodată nu este o întâmplare. Ea creează tensiuni, produce semnificaţii suplimentare, uneori şochează prin mixiunile care disociază între ele. Actorii din Teatrul Vybzhezh au interpretat spectacolul G după Hamletul lui William Shakespeare, într-unul din magaziile şantierului naval din Gdansc. Regizorul vorbeşte despre alegerea pe care o fac tinerii în momentele de nelinişte politică. Klata devine extrem de popular, lucrează intensiv, realizând spectacole în Polonia şi în străinătate, mai des în Germania, unde a produs America, o adaptare după Franz Kafka, Hoţii după Friedriech von Schiller, din nou Hamlet după William Shakespeare. Reinterpretează Oresteea lui Eschil. Unul din spectacolele de referinţă este considerat Trilogia după Henric Senkevich. Aici Klata se ocupă de un alt mit naţional polonez — sarmatismul, care în comunitatea poloneză-lituaniană este încă în viaţă. În calitate de director artistic al Teatrului Vechi din Krakow, realizează spectacolul Un drum spre Damasc de August Strindberg, care a scandalizat opinia publică şi a creat proteste ale spectatorului în timpul prezentării. Klata spune despre sine că este un ,,proiectant al dezastrelor umane” şi că vrea să le prezinte în scenă. Spectacolele sale niciodată nu conţin un mesaj pozitiv, ele nu sunt confortabile, sunt neplăcute, enervează, indică în mod grosolan greşelile umane. Are un limbaj expresiv şi direct, luptă pentru spectator, considerând că cel mai rău lucru este indiferenţa