În ultimul timp, o formă a acțiunii de concurență neloială des întâlnită în mediul de afaceri este utilizarea cuvintelor-cheie, asemănătoare sau identice cu o marcă existentă în serviciul Google Adwords, în scopul de a crea confuzie în rândul consumatorilor și de a acapara clientela concurentului, titular al dreptului asupra mărcii utilizate ilegal. Utilizarea cuvintelor-cheie asemănătoare sau identice cu o marcă existentă în serviciul Google Adwords și alte servicii asemănătoare (Yandex Direct, Baidu Paid Search, Ebay și etc.) constituie o practică necinstită contrară uzanțelor oneste în comerț care poate întruni semnele constitutive ale confuziei, acțiune de concurență neloială prevăzută la art.19 din Legea concurenței nr.183 din 11 iulie 2012 [1]. Evidențiem că potrivit art. 14 alin. (1) din legea dată, „se interzice întreprinderilor să realizeze acţiuni de concurenţă neloială”. În prezenta lucrare, vom examina unele decizii judecătorești din practica națională și internațională pentru a face lumină asupra acțiunilor de concurență neloială de utilizare a mărcilor concurenților în calitate de cuvinte-cheie, analiza și sinteza aprecierilor instanței de judecată de la caz la caz privind calificarea juridică a acțiunilor respective și administrarea probelor. În Republica Moldova a fost examinat de către instanțele judecătorești un caz de acest gen. Este vorba despre dosarul nr. 3ra200/17 [2]. În litigiul dat, SRL„Online Broker de Asigurare” a contestat decizia Consiliului Concurenței nr. CN-16 din 14 aprilie 2016 [3]. Potrivit acestei decizii, Consiliul Concurenței a constatat actul de concurență neloială săvârșit de către SRL „Online Broker de Asigurare” prin utilizarea mărcii concurentului SRL„MGP Broker” în calitate de cuvinte-cheie pentru link-uri de publicitate pe contul Google Adwords și încălcarea art. 19 alin. (1) lit. a) Legea nr. 183/2012 de către SRL „Online Broker. Conform art. 19 alin. (1) lit. a) al Legii supra, „Sunt interzise orice acţiuni sau fapte care sunt de natură să creeze, prin orice mijloc, o confuzie cu întreprinderea, produsele sau activitatea economică a unui concurent, realizate prin: a) folosirea ilegală, integrală sau parţială a unei mărci, embleme de deservire, denumiri de firmă, a unui desen sau model industrial sau a altor obiecte ale proprietăţii industriale de natură să creeze o confuzie cu cele folosite în mod legal de către o altă întreprindere”. Prin decizia din 15 martie 2017, nr. 3ra-200/17, Curtea Supremă de Justiție a anulat decizia Consiliului Concurenței nr. CN-16 din 14 aprilie 2016. În motivarea deciziei sale, Curtea a stabilit că Consiliul Concurenţei nu a probat existenţa în speţă a unei confuzii ca urmare a pretinsei utilizări ilegale a mărcii comerciale. De asemenea, a considerat justă argumentarea instanței de fond că Consiliul Concurenţei nu a prezentat probatoriu adecvat, nu există proces-verbal de efectuare a inspecţiei, niciun act de cercetare la faţa locului, niciun studiu întocmit/comandat de către Consiliul Concurenţei în cadrul desfăşurării investigaţiei premergătoare adoptării Deciziei nr. CN-16 din 14 aprilie 2016 prin care s-ar confirma faptul existenţei în speţă a unei confuzii, şi anume, confuzii cu produsele şi activitatea economică a concurentului. Analizând decizia Curții, tragem câteva concluzii: instanța de judecată admite calificarea acțiunii de utilizare a mărcii concurentului în calitate de cuvinte-cheie pentru link-uri de publicitate pe contul Google Adwords ca confuzie, prevăzută de art. 19 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 183/2012; pe viitor există șanse pentru menținerea legalității deciziilor Consiliului Concurenței și pentru a asigura protecție proprietății intelectuale prin intermediul normelor concurențiale. Vom evidenția câteva soluții ale instanțelor de judecată din țări diferite pe cazuri similare. Federația Rusă. În cazul nr. A40-36511/2011 [4], Curtea de Arbitraj din Moscova a ajuns la concluzia că indicarea mărcii ca un cuvânt-cheie în serviciul Yandex.Direct nu este o utilizare a mărcii. La baza motivării deciziei a stat faptul că cuvintele-cheie nu fac publicitate, nu fac parte din conținutul lui și nu se afișează utilizatorilor de Internet. În acest sens, utilizatorii nu dispun de informații după care cuvintele-cheie plasează în publicitatea și nu pot raporta o anumită publicitate cu cuvinte-cheie specifice. Curtea a constatat că la afișarea publicității prin utilizarea cuvintelor-cheie, furnizorul de publicitate nu avea scopul de a individualiza produsele cu o marcă străină, considerând că situația dată sa produs ca rezultat al parametrilor tehnici de difuzare a publicității în motorul de căutare al serviciului Yandex. Direct. Din acest considerent, nu poate crea o confuzie cu produsele concurentului. În cazul № А40-164436/12 [5], Curtea stabilește un alt motiv în susținerea ideii că cuvintele-cheie asemănătoare cu o marcă nu constituie o încălcare: „după introducerea cuvintelor-cheie „madame mu” motorul de căutare afișează rezultate de căutare – lista de posibile resurse, inclusiv și cele care nu se referă la activitățile pârâtului”. Uniuniea Europeană. În cazul C- 323/09 [6], curtea a statuat că cuvintele-cheie prin natura lor nu sunt o publicitate, dar un fenomen nedorit față de omonimele de marcă. În același timp, Curtea constată încălcarea drepturilor exclusive, deoarece pârâtul nu a oferit utilizatorilor informații că bunurile sau serviciile oferite nu provin de la titularul mărcii, ci, dimpotrivă, de la un concurent al titularului, în așa fel, concluzia va fi că caracterul distinctiv al mărcii nu a fost redus prin utilizarea respectivă, acesta din urmă a servit ca mod pentru a atrage atenția utilizatorului de internet asupra existenței unei alternative de produse sau servicii pe lângă titularul mărcii. În acest sens, Curtea a considerat că utilizarea cuvintului-cheie ar putea duce treptat la transformarea mărcii într-un termen generic și ar putea convinge utilizatorii că cuvântul nu este o marcă de desemnare a serviciul de livrare a florilor online, dar este un cuvânt generic pentru orice serviciului de livrare de flori. În cazurile C-236/08-C-238/08 [7], Curtea a decis că titularul mărcii este în drept să interzică utilizarea în scopuri publicitare a mărcii sale ca un cuvânt-cheie; difuzorul serviciului de publicitate (Google) nu este responsabil pentru stocarea și afișarea acestor anunțuri. SUA. În cazul no. 10-200 [8] Tribunalul districtual din Virginia a decis că utilizarea de către un terț a mărcii ca cuvânt-cheie nu induce în eroare consumatorii. Curtea de apel a revizuit decizia primei instanțe și a trimis la o nouă examinare (un an mai târziu, părțile vor semna un acord de împăcare). Curtea a luat în considerare probele cu privire la faptul că pârâta a utilizat marca ca şi cuvânt-cheie pentru produse contrafăcute și că utilizatorii au crezut că rezultatul de căutare duce spre site-uri oficiale ale intermediarilor comerciali, astfel, considerând că ei dobândesc produse legale. Curtea a respins pretenția în privința slăbirii mărcii prin ultilizarea acesteia ca cuvânt-cheie. În acest sens, Curtea de Apel a confirmat faptul că pârâtul nu a folosit marca pentru identificarea propriilor servicii și a stabilit că a crescut gradul de conștientizare a societății cu privire la marca reclamantului după apariția sa în publicitatea pârâtului pe Google AdWords. În cazul no. 10-5584 [9] Curtea a statuat că orice consumator, care căută după cuvântul „ActiveBatch” se așteaptă să obțină ca urmare rezultate de căutare a unui anumit produs, nu o categorie de bunuri. La fel, Curtea a considerat că prima instanță a luat în considerare numai faptul că produsele-parte a acțiunii sunt substituibile, dar nu și faptul că ambele părți sunt concurenți direcți. Curtea a reiterat că cuvântulcheie al reclamantului „ActiveBatch” și omonimul mărcii pârâtei sunt identice. În plus, Curtea a menționat că consumatorii unui asemenea software scump, cel mai probabil, înțeleg conținutul rezultatelor de căutare și de aceea e puțin probabil că aceștia pot fi induși în eroare. În final, concluzionăm că în Marea Britanie utilizarea mărcii ca un cuvânt-cheie poate fi considerată încălcare, în SUA poate fi considerată o încălcare doar în combinație cu alți factori (în special, atunci când există o legătură între utilizarea ca un cuvânt-cheie a mărcii și inducerea în eroare a consumatorilor), în Federaţia Rusă nu este considerată încălcare.