Problemele de ordin juridic cu privire la reglementarea publicității online (prin internet)
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
392 19
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-23 15:35
SM ISO690:2012
OLARI, Marian. Problemele de ordin juridic cu privire la reglementarea publicității online (prin internet). In: Integrare prin cercetare și inovare.: Științe juridice, 9-10 noiembrie 2017, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: CEP USM, 2017, R, SJ, pp. 166-169. ISBN 978-9975-71-924-7.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Integrare prin cercetare și inovare.
R, SJ, 2017
Conferința "Integrare prin cercetare și inovare"
Chișinău, Moldova, 9-10 noiembrie 2017

Problemele de ordin juridic cu privire la reglementarea publicității online (prin internet)


Pag. 166-169

Olari Marian
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
Disponibil în IBN: 23 februarie 2021


Rezumat

Tranziția omenirii la o societate postindustrială, printre altele, sunt caracterizate printr-o dezvoltare puternică a sectorului de servicii în detrimentul producției materiale, principala forță de producție fiind informația. Aceste procese sunt direct legate de publicitate [1, p.96- 100]. Luând în considerare influența și omniprezența publicității în latura informațională a societăților moderne, o reglementare juridică eficientă este o cerință sine qua non pentru a asigura dezvoltarea echilibrată a societății informaționale în care trăim, cu respectarea intereselor tuturor participanților la acest proces. Deşi publicitatea a fost întotdeauna necesară, importanţa ei în Republica Moldova a crescut simţitor odată cu trecerea la economia de piaţă [2, p. 46]. Publicitatea stimulează creșterea și inovarea, încurajează concurența și sporește opțiunea consumatorilor. Publicitatea este un element important în menținerea sau creșterea cotei de piață și vitală pentru introducerea unui produs nou sau pentru îmbunătățirea unui produs existent. Pentru a îndeplini această sarcină importantă, publicitatea trebuie să se bucure de un înalt nivel de încredere și încredere a consumatorilor [3]. În prezent, alături de celelalte mijloace de publicitate în masă (televiziunea, radioul etc.), un loc important revine internetului. Datorită costurilor relativ mici și a accesului tot mai larg a populației la Internet, se estimează că publicitatea viitorului va fi apanajul internetului, chiar dacă celelalte mijloace de comunicare în masă vor continua să-și mențină ori să revendice un statut privilegiat [4, p. 24-25]. Publicitatea online rămâne ineficient reglementată și/sau studiată în mediul academic, deși această piață are o dinamică de dezvoltare și evoluție de neimaginat în raport cu alte canale media. Conform calculelor agenției de publicitate „Vivaki Moldova”, în perioada 2011-2017 piața publicității online a crescut cu 350%, creșterea pentru anul 2016 fiind de 22% [5]. Reglementarea publicității la radio şi televiziune, în raport cu publicitatea online, arată o abordare diferită a legiuitorului a unui fenomen social similar. Legea cu privire la publicitate [6] prevede la art. 13 că durata publicităţii nu trebuie să depăşească 15% din timpul de emisie al fiecărui canal de frecvenţă de radio ori televiziune în 24 de ore şi 20% din timpul unei ore de emisie, și coroborate cu alte restricții stipulate în Codul audiovizualului, ne indică că intenția legiuitorului a fost să limiteze abuzul difuzorilor în plasarea publicității, în schimbul unor câștiguri financiare mai mari. În astfel de cazuri, apare întrebarea logică: dacă unul din scopurile de bază a reglementării publicității este protejarea intereselor consumatorului, inclusiv în procesul consumului de informație, cum își atinge acest scop legislația în vigoare cu privire la publicitate? Concluzia care se impune este că noua realitate economico-socială și normele juridice cu privire la reglementarea plasării publicității online nu se suprapun, una din cauzele principale fiind dezvoltarea continuă și rapidă a pieței publicitare online, fără a aduce legislația în conformitate cu noua realitate socială. Merită de menționat că reglementările în vigoare cu privire la publicitatea online poate de asemenea crea situații de conflict între regulatorul pieței și ceilalți participanți ai acesteia. Conform art. 15, al. 3 din Legea cu privire la publicitate, „informaţia publicitară în cadrul serviciilor informaţionale contra plată prin telefon, reţele computerizate şi de altă natură se oferă abonatului numai cu acordul acestuia. Costul unei atare informaţii nu se include în costul informaţiilor solicitate de abonat.” Din norma legală reiese că accesând orice site web din Republica Moldova, fiecare utilizator trebuie expres s-și exprime acordul pentru a-i fi afișată publicitatea, ceea ce nu corespunde realității și nici nu reprezintă o soluție „elegantă” pentru a respecta atât interesele consumatorilor cât și a difuzorilor de informație. Următorul impediment este art. 15, alin 5) al legii nominalizate supra, prin care „publicitatea prin telex, teletaip, prin mijloace de telecomunicaţie prin facsimil şi prin alte telecomunicaţii electronice este interzisă, cu excepţia cazului în care se face o solicitare specială”. Deci utilizatorul urmează să-și manifeste acordul printr-o solicitare specială, care în spiritul textului juridic indică că legiuitorul a avut în vedere altceva, și anume protecția beneficiarului publicității împotriva acțiunilor invazive ale difuzorilor de publicitate în cadrul mijloacelor de comunicare ca telex, teletaip. Totuși, utilizarea rețelei globale de Internet are anumite particularități tehnice care necesită o abordare radical diferită față de teletaip, telex, fax sau telefon. Această carență legislativă este inspirată cel mai probabil din realitatea anilor 90 și legislația Federației Ruse, care a în redacția legii cu privire la publicitate mai veche [7], cât și în cea nouă [8], impune difuzorilor de publicitate obligația de a obține acordul consumatorilor pentru a afișa reclama. La data de 19 iunie 2014, Ministerul Justiției a supus dezbaterilor publice proiectul Legii cu privire la publicitate, inițiativa reieșind din necesitatea de a remedia carențele din actuala lege și pentru a crea un cadru normativ adecvat, care să stimuleze dezvoltarea pieței autohtone a publicității, dar și să nu deranjeze publicul [9]. Din nefericire, proiectul de lege nu face referire la reglementarea publicității pe internet (online), fiind lăsat un vid legislativ cu privire la acest canal de comunicare care este folosit tot mai des de către consumatori pentru a se informa, face cumpărături, folosi serviciile bancare etc. Concluzionăm că abordarea legiuitorului a publicității online în proiectul legii publicității reprezintă un pas în direcția corectă, prin eliminarea impedimentelor juridice (deși formale, dar care pot crea confuzii în procesul aplicării legii și a eventualelor litigii) enumerate supra a Legii cu privire la publicitate în vigoare, însă nu rezolvă a doua dimensiune a problemei – reglementarea adecvată a unui canal de comunicare utilizat intensiv de către beneficiarii publicității din Republica Moldova și nu abordează problema deranjului creat publicului prin abuzurile difuzorilor de publicitate în plasarea publicității online. De vreme ce Internetul revoluționează modul cum consumăm informația și are șanse reale în următorii ani să surclaseze televiziunea ca canal preferat de consum a informației, considerăm oportun ca legiuitorul să reglementeze printr-un capitol aparte publicitatea online, implicit modul în care aceasta este difuzată, prelucrarea datelor cu caracter personal a beneficiarilor, ținând cont de particularitățile tehnice ale rețelei globale Internet.