Humanity today is facing a series of changes. These changes concern the human habitat in general, cities and urban complexes in particular. The globalization, markets and production methods cause population movements between regions and towards cities, mainly to bigger cities. It is necessary to reconsider internationally the place of cultural heritage and its role in the future of countries and peoples, due to the changes in the political governance, economic development and globalization, the danger of marginalization and the extinction faced by many communities, as well as the gradual erosion of traditional beliefs and convictions The loss of the valuable patrimonial fund represents a cultural, scientific, economic loss, but, first of all, an identity loss: the disregard of history leads to the dilution of the feeling of belonging to the national community. The lack of a patrimonial conscience of decision-makers and the population must be remedied by a set of complex legislative and operational measures, whose public awareness component is essential. Thus, in order to outline policies, programs and projects in the field of cultural heritage, which would consolidate the territorial development of our country, this study aims to make a diagnosis of the international regulatory framework in terms of both its historical evolution (because it will allow us to better understand its origins and further evolution), as well as the strengths and gaps that exist at this time. However, the state institutions and organizations responsible for the protection, conservation and improvement of cultural heritage must develop their skills, tools, attitudes and, in many cases, their role in the process of creating and implementing regulations in this field, taking into account the international and national legislation.

Astăzi umanitatea se confruntă cu o serie de schimbări. Aceste schimbări privesc habitatul uman, în general, orașe și complexuri urbane, în special. Globalizarea, piețele și metodele de producție cauzează mișcări ale populației între regiuni și spre orașe, în principal spre orașele mari. Aceste schimbări în guvernanța politică, dezvoltarea economică şi globalizarea, pericolul marginalizării şi al dispariţiei cu care se confruntau numeroase comunităţi, precum şi erodarea treptată a credinţelor şi convingerilor tradiţionale, au făcut imperios necesară reconsiderarea pe plan internaţional a locului patrimoniului cultural, precum şi a rolului acestuia în viitorul ţărilor şi al popoarelor. Pierderea fondului patrimonial valoros reprezintă o pierdere culturală, ştiinţifică, economică, dar, în primul rând, identitară: desconsiderarea istoriei conduce la diluarea sentimentului de apartenenţă la comunitatea naţională. Lipsa unei conştiinţe patrimoniale a decidenţilor şi a populaţiei trebuie remediată printr‐un ansamblu de măsuri legislative şi operaţionale complexe, a cărui componentă de sensibilizare a publicului este esenţială. Astfel, pentru a contura politici, programe şi proiecte în domeniul patrimoniului cultural, care să fundamenteze dezvoltarea teritorială a țării noastre, studiul de față își propune să realizeze un diagnostic al cadrului normativ internațional privit prin prisma atât a evoluției sale istorice (deoarece aceasta va permite să înțelegem mai bine originile și evoluția sa de mai departe), cât și a punctelor forte și a lacunelor existentente la acest moment. Or, instituțiile statului și organizațiile responsabile pentru protejarea, conservarea și îmbunătățirea patrimoniului cultural trebuie să-și dezvolte abilitățile, instrumentele, atitudinile și, în multe cazuri, rolul lor în procesul de creare şi implementare a reglementărilor în acest domeniu, în acest sens ținând cont de legislația internațională și națională.