Nu cred că mai există în aria cercetării o disciplină sau un subiect de cercetare care să nu se fi intersectat cumva măcar tangențial cu procesul comunicării. Și totuși unele aspecte au trecut neobservate. Cu siguranță nu din ignoranță ci mai mult din cauza faptului că evoluția socială și economică a fost cu un pas înaintea cercetării aducând cu sine în prim plan noi situații și noi perspective. Pe de altă parte studierea a ceea ce azi numim psihologie pozitivă, welbeing este de asemenea un domeniu de cercetare destul de nou. Welbeingul a fost studiat mai mult ca o stare generală și mai puțin particulară, comunicarea în toate aspectele ei însă ambele împreună aplicate la locul de muncă aproape de loc. În ultimii ani însă se observă careva încercări timide de studiere a acestor relații dintre starea de bine și comunicare la locul de muncă. În prezentul articol vom încerca să cercetăm puțin această dinamică

I don't think that there is a discipline or a research subject in the research area that has not somehow intersected at least tangentially with the communication process. And yet some aspects went unnoticed. Certainly not out of ignorance but more due to the fact that social and economic evolution was one step ahead of research, bringing to the fore new situations and new perspectives. On the other hand the study of what we now call positive psychology, welbeing is also a fairly new field of research. Welbeing has been studied more as a general and less particular state, communication in all its aspects but both applied together at work almost not at all. In recent years, however, there have been some timid attempts to study these relationships between well-being and communication in the workplace. In this article we will try a little bit to research this significant dynamic