Scopul comunicării este de a spori interesul artiștilor și studenților graficieni față de litografie. Creația artistului contemporan este marcată de interacțiunea activă între tehnică, știință și artă. Stăpânirea diverselor tehnici educă profesioniști cu o percepție vizuală dezvoltată și cu un înalt potențial creativ. În secolul producției în masă și apariției unor tehnologii revoluționare mereu noi, litografia este solicitată mai modest. Puțini artiști au tăria de a crea opere de artă cu ajutorul acestei tehnologii complicate ca executare, dar fascinantă ca produs final. Tehnica litografică regăsește aproape toate tipurile de semne grafice folosite în tehnicile gravurii. După tipurile de tipar tradițional gravurii, litografia face parte din tiparul plan. Termenul de litografie (din greaca veche „litos” (piatră) și „grafein” (a scrie)), este un procedeu de reproducere și de multiplicare, ce se bazează pe procesul chimic de gravare a unei suprafețe solide de piatră cu acizi. Artistul desenează o imagine cu un instrument special (creion litografic, cerneală sau perie). Lucrul pe piatra litografică oferă multiple posibilități de exprimare, de la sensibilitatea liniei, până la dramatismul redat de negrul catifelat. Litografia artistică a fost inventată la sfârșitul sec. XVIII de Johann Alois Senefelder (1771-1834), care a fondat la Munchen un institut destinat cercetării și dezvoltării tehnicilor noi. În 1800 el a prezentat la Londra, la Oficiul de brevete, o descriere completă a litografiei. Inițial, litografia a fost folosită în tipografie pentru a crea ilustrații monocrome de înaltă calitate. Pentru a realiza o imagine color ilustratorii erau nevoiți să coloreze manual imprimeurile cu acuarele. La începutul anilor 30 ai sec. XIX, în Franța a fost inventată tehnica imprimării plane multicolore – cromolitografie (litografia color). Din acel moment, interesul față de această tehnică a crescut semnificativ, tot mai mulți artiști sunt atrași de litografie. Goya a fost primul artist care a explorat posibilitățile acestui mediu artistic. A fost urmat de Theodore Gericault, Eugene Delacroix, Honoré Daumier etc. În a doua jumătate a sec. XIX, așa impresioniștii ca: Édouard Manet, Edgar Degas, Pierre-Auguste Renoir foloseau adesea litografia în opera lor. La sfârșitul sec. XIX apare o noua tendință, realizarea afișelor în culoare. Printre maeștrii de afiș care au lucrat în tehnica litografiei sunt: Jules Chéret, Henri de Toulouse-Lautrec, Albert Guillaume. Însă începând cu sec. XX, litografia pierde treptat popularitate în rândul artiștilor, periodic personalități marcante din domeniul artei practicau această tehnică precum: Marc Chagall, Henri Matisse, Alphonse Mucha, Pablo Picasso și alții. În Moldova și Țara Românească, litografia apare abia după anul 1821. În cursul evoluției litografia și-a dezvoltat mai multe metode/maniere: cea a creionului sau a cretei, a peniței, maniera neagră, a aerografului, litografia colorată. Astăzi, artiștii folosesc rar tehnica litografiei tradiționale pentru a crea opere. Majoritatea artiștilor preferă tehnici mai simple de gravură în activitatea lor. În cultura sec. XXI, invențiile tehnologice se impun în toate sferele vieții, este foarte important să se determine locul artei clasice, inclusiv a artei litografiei. Pentru un artist profesionist tehnica artei litografiei în varianta clasică nu poate fi înlocuită cu cele mai avansate tehnologii.