Impactul crizei mondiale asupra artistului
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
426 5
Ultima descărcare din IBN:
2023-02-23 12:43
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
7.071.1/.2+339.9 (1)
Ocupații și activități legate de artă și divertismente (24)
Economia internațională în general. Relații economice internaționale. Economie globală (433)
SM ISO690:2012
IAȚEȘEN, Mihai-Cosmin. Impactul crizei mondiale asupra artistului. In: Învățământul artistic – dimensiuni culturale, 15 mai 2020, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: 2020, Vol.2, pp. 50-51. ISBN 978-9975-3311-5-9.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Învățământul artistic – dimensiuni culturale
Vol.2, 2020
Conferința "Învăţământul artistic – dimensiuni culturale"
Chişinău, Moldova, 15 mai 2020

Impactul crizei mondiale asupra artistului

Impact of the word crisis on the artist

CZU: 7.071.1/.2+339.9

Pag. 50-51

Iațeșen Mihai-Cosmin
 
Universitatea de Arte „George Enescu”, Iaşi
 
Disponibil în IBN: 16 decembrie 2020


Rezumat

Noua criză mondială determinată de extinderea pandemiei cu virusul COVID19 la scară globală a impus o serie de adaptări și reconfigurări nu numai în ceea ce privește distanțarea socială, tele-munca sau instruirea online, ci și o serie de abordări diferite în domeniul educației artistice și a culturii. Efectele cauzate de criză produc în domeniul învățământului artistic o serie întreagă de discrepanțe care îi pot altera dimensiunile sale culturale. Dimensiunile culturale ale învățământului artistic se axează pe resursele didactice și pe obiectivele educației estetice, dar și pe mijloacele specifice. Aceste obiective sunt structurate pe baza unui sistem de valori la care au aderat treptat toți factorii educaționali. Mutațiile ce se produc datorită distanțării sociale se reflectă și asupra artei, având în cele din urmă legătură cu trăirile și emoțiile specifice spiritului artistic. Studiind rezultatele științifice ale unor cercetători, cum ar fi René Hubert, C. Cucoș, deslușim trei categorii de finalități ale educației artistice: naționale și sociale (tradiții și obiceiuri artistice, artizanale și culturale), tehnice și profesionale (prin dezvoltarea aptitudinilor și competențelor profesionale), estetice propriu-zise (creație, percepție și receptare de lucrări și opere de artă). În contextul crizei la care facem referire, dimensiunile civice, culturale, morale, profesionale suferă multiple transformări. Vom constata faptul că aplicativitatea conținuturilor specifice disciplinelor cu caracter practic, presupune în acest context adoptarea unor strategii didactice excepționale. Domeniul artistic a fost și rămâne cel mai afectat, pentru că prezintă o perspectivă multiplă (educație, creație și receptare). Triunghiul de percepție estetică în domeniul artistic (emițător – creator – receptor) are de suferit, deoarece interacțiunea dintre cei trei factori se bazează mult pe comunicarea directă și intensă între cei implicați. În actualitate se produce acea uniformizare prin ascunderea parțială a figurii umane datorită măștii. Doar ochii pot fi văzuți. Iată că nu ne rămân deschise decât aceste ferestre ale sufletului. Teama, frica, izolarea, distanțarea produc adesea anxietate, depresie, angoasă. Distorsionarea realității se produce printr-o panică generalizată, care este amplificată prin intermediul mass-mediei. Efectele impactului crizei mondiale asupra artistului se întrevăd și pot fi analizate în concordanță cu gradul de cultură, cu backgroundul cultural al societății, cu rolul și funcțiile artei din trecut, prezent și viitor. Deslușirea vechilor mistere ale universului și a unor probleme importante prin intermediul științei și va determina ca arta să devină mediul de aplicare a unor descoperiri și experiențe noi, să contribuie în plan afectiv, iar artistul să se bucure de oportunitatea integrării rezultatelor cunoașterii în producțiile sale printr-o abordare pluridisciplinară. Potrivit cugetărilor și scrierilor lui Radu Sommer, printre observatorii evoluției artei și opiniile acestora asupra dimensiunilor temporale ale acesteia se regăsesc multe viziuni antinomice. Ei accentuează negarea trecutului și a viitorului în artă. Viziunea unilaterală ermetică a acestui pragmatism îngust, existențialist, determină o recunoaștere a autenticității prezentului, în mod exclusiv. Va trebui să reconsiderăm relațiile de compatibilitate sau echivalență, dar și cele aflate în dezacord ori antagonism în învățământul artistic efectuat la distanță cu elevii și studenții, pentru a reduce antinomiile care apar și a nu minimiza calitatea nivelului cultural, utilizând tehnologia informatizată ca mediu de lucru. Să sperăm că libertatea spiritului va deborda odată cu „descătușarea omenirii“. Talentul, tenacitatea și creativitatea umană vor influența dimensiunea culturală dată de valoarea actului artistic. Aceste considerente nu vor afecta decât în mod pozitiv expresivitatea, monumentalitatea, calitatea și viziunea estetică unică pe care o conferă artiștii mediului antropic înconjurător, ca spațiu viu al operei de artă pentru existența noastră fizică și spirituală.

Cuvinte-cheie
artă, materie, formă, spirit, criză, tradiţie, tehnologie, metamorfoză