Schimbările care se produc permanent în diferite sfere ale vieţii noastre sunt indisolubil legate de renaşterea spirituală a societăţii, de dezvoltarea demnităţii morale a fiecărui om, dar şi a conştiinţei naţionale a întregului popor. Studiul propus ţine de prezentarea evolutivă a treptelor ascensiunii teatrale bazate pe valorile culturale, a contorsiunilor inevitabile pe care le-a avut atât cultura, cât şi situaţia politică, geo-politică, teritorială şi dictatorială la care a fost supusă ţara noastră. Iubitorii de teatru şi maeştrii care au revoluţionat acest domeniu în diferite timpuri, inevitabil au fost de diferite etnii şi convingeri, dar fiecare dintre ei au tatonat considerabil la temelia statornică a Teatrului din Moldova. Iluştri slujbaşi al scenei au contribuit consecutiv la conexiunea cercurilor dramatice de amatori sau a teatrelor profesioniste existente în diferite ţări cu viaţa teatrală din vechea Moldovă evoluând până azi. Or, teatru înseamnă evoluţie, acumulare, concentrare, creştere, transmitere, adică instruire, şcoală. Experienţa şi exemplele personale, teoriile şi doctrinele fiecărui care a intersectat teatrul din Basarabia, indiferent de locaţie, perioadă sau metodă, au adus la creşterea noilor generaţii, formând coerent şi inevitabil relaţia de pedagog-discipol, fie ca vorbim despre raportul dintre actor-actor, regizor-actor, teoretician-regizor etc. Împreună cu ei publicul din Basarabia şi-a cimentat rădăcinile, şi-a păstrat obiceiurile şi folclorul, având certitudinea că prin vene le curge acelaşi sânge, că au aceeaşi strămoşi, şi deci, acelaşi viitor. Importanţa studiului propus este de a reconstitui momentele cele mai relevante prin care a trecut teatrul din acest ţinut Pruto-nistrean până a se consolida, a se identifica şi aşi forma nume notorii, discipoli şi pedagogi care să genereze adevăraţi Oameni de teatru. Or, fără a cunoaşte istoria primului teatru românesc stabil din Basarabia nu se poate vorbi despre evoluţia artei teatrale, de altfel ca şi a culturii naţionale în general.