Memoria muzicală împreună cu auzul muzical şi simţul ritmului sunt considerate aptitudini strict necesare în arta cântului la pian. Interpretarea pe de rost este un avantaj al pianistului, oferindu-i posibilitatea de un mai înalt grad de expresivi-tate, libertate de interpretare în scenă. În articol se abordează problema memoriei mu-zicale şi tipurile acesteia. Din punct de vedere metodologic, se propun diverse tehnici şi metode de lucru cu creaţia muzicală axate pe dezvoltarea abilităților mnemonice ale unui pianist.