Legea nr. 210 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova nu este prima de acest gen la noi în ţară. Acest act normativ, deşi a fost adoptat conform principiului umanismului şi în vederea prevenirii şi reparării prejudiciului suportat din cauza condiţiilor rele de detenţie, totuşi conţine prevederi neconstituţionale şi ambigue care fac uneori imposibilă aplicarea ei. Trecând peste principiul constituţional al prezumţiei nevinovăţiei, legislatorul prevede faptul că, Legea nr. 210/2016 nu poate fi aplicată persoanei bănuite, învinuite, inculpate pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni în locurile de detenţie. În speţă, unica pârghie juridică în vederea asigurării protecţiei efective a drepturilor omului, o constituie posibilitatea justiţiabilului de a solicita controlul constituţionalităţii actului normativ pe cale de excepţie. În acest mod, el se poate apăra împotriva legislatorului însuşi, în cazul în care, prin lege, drepturile sale constituţionale sunt încălcate.

The law no.210 regarding amnesty in connection with Moldavia’s 25 th anniversary of independence proclamation is not the first its kind in our country. This normative act, although adopted according to the principle of humanism and in order to prevent and repair the damage supported due to the bad conditions of detention, nevertheless contains unconstitutional and ambiguous provisions that sometimes make it impossible to apply it. Going beyond the constitutional principle of the presumption of innocence, the legislator states that, Law no. 210/2016 ca not be applied to the suspect, the accused, the defendant for the intentional committing of a crime in the places of detention. In this case, the only legal lever to ensure the effective protection of human rights is the ability of the individual to request constitutionality control of the normative act by way of exception. In this way, he can defend  against the legislator himself if, by law, his constitutional rights are violated.