Comunicarea este un domeniu complex şi foarte important în activităţile umane, de modul de comunicare depinzând eficienţa acestora în diverse situaţii. De aceea, comunicarea este studiată în ultimul timp ca un fenomen multidimensional, ale cărui varietăţi se bazează pe un element comun – semnul, care face parte dintr-un anumit sistem ce ajută la codificarea/ decodificarea mesajului. Când discutăm despre limbă ca formă de semnalizare, cuvântul este un semnal; când însă considerăm limba ca mijloc de structurare logico-semantic, complexul sonor este un semn în întregime, sau în segmentele sale semnificative. Ferdinand de Saussure postulează, din punct de vedere lingvistic, arbitrarul semnului: „Legătura ce uneşte semnificantul de semnificat este arbitrară sau, pentru că înţelegem prin semn întregul ce rezultă din asocierea unui semnificant cu un semnificat, putem spune, mai simplu, că semnul lingvistic este arbitrar”. Astfel pentru a denumi flora şi fauna am observat o creştere numerică a cuvintelor și a proceselor care au dus la schimbarea structurii lor semantice prin dezvoltarea polisemiei. 1. Flora este constituită din arbori, arbuști și rarități floristice ca: ulm-de-câmp, salcie târâtoare, cinci-degete, arborele cu bani, măcrișul iepurelui. 2. Fauna este una diversificată și bine reprezentată de o gamă diversă de mamifere, păsări, reptile, broaște și insecte. Precum: cristel-de-câmp, șorecar comun, iepure-de-câmp, pisica de nisip. Toate aceste plante și viețuitoare sunt cuvinte compuse, polisemantice. Astfel, cel mai complex şi mai eficient sistem de semne este limba, care numeşte, descrie şi analizează realitatea înconjurătoare cu ajutorul semnului lingvistic. Este de remarcat că asemenea construcţii formale codifică sensul pe toate planurile.