Dezintegrarea URSS a generat pentru Rusia o situaţie geopolitică şi geostrategică nouă. Rusia s-a pomenit „împinsă în adâncul Eurasiei”, fapt perceput ca ceva inadmisibil pentru ţara care, timp de secole, a jucat un rol de importanţă majoră în politica internaţională, dar şi cea europeană. Totodată, pretinzând a fi calificată şi în continuare drept o mare putere, Rusia aspiră la redobândirea statutului de altădată, cel de supraputere. Extinderile succesive ale NATO şi UE spre Est au scos în relevanţă inconsistenţa politicii ruseşti. Interesele Rusiei derivă din principalele obiective ale intereselor geostrategice şi ale politicii externe, acelea de a menţine controlul asupra fostelor republici sovietice. Pentru a-şi păstra statutul de mare putere, Rusia are nevoie de menţinerea influenţei sale, inclusiv de prezenţa militară în Moldova, ca instrument de exercitare a presiunii politice. În contextul analizei relaţiilor moldo-ruse, este necesar de făcut referinţă şi la relaţiile Republica Moldova – Uniunea Europeană. Moldova primeşte un sprijin puternic în creştere din partea UE, devenind cel mai mare beneficiar al suportului financiar european pe cap de locuitor. Evident, în Europa de Est a apărut o competiţie între vectorul de integrare europeană şi cel de integrare euroasiatică. Conflictele, precum cele din Ucraina sau Moldova, afectează securitatea europeană, iar instabilitatea poate genera alte ameninţări pentru ţările UE, cum ar fi crima organizată, traficul de droguri etc. În acest sens, integrarea europeană este, pentru UE, şi un mijloc de a depăşi instabilităţile cronice din Europa de Est. În cazul Republicii Moldova, integrarea europeană este un furnizor extern pentru reformele şi condiţiile interne de care Moldova are nevoie pentru a-şi îmbunătăţi dezvoltarea. Analizând interesele Federaţiei Ruse în Republica Moldova, putem constata că acestea sunt determinate de următoarele necesităţi ale Rusiei: a) a păstra poziţiile strategice ale Rusiei în sud-estul Europei; b) a apăra în Republica Moldova interesele populaţiei ruse şi ale reprezentanţilor altor naţionalităţi ce consideră Rusia drept patria lor istorică; c) a păstra legături cooperaţioniste cu întreprinderile din Transnistria, unele dintre ele fiind unice în cadrul complexului industrial-militar; d) a reglementa conflictul în interesul stabilităţii interne proprii şi al consolidării relaţiilor Rusiei cu ţările din vecinătatea apropiată în care există o minoritate rusă; e) a stabili relaţii mai previzibile şi mai stabile cu România şi a nu admite creşterea influenţei ei naţionaliste asupra Republicii Moldova.