Istoriografia a fixat acuitatea contradicțiilor dintre credincioșii de rit vechi și adepții religiei oficiale din Imperiul Rus, referitoare, în primul rând, la probleme de credință, ritual și structura bisericii. La originile lor, acestea au fost rezolvate în felul următor: fiecare parte și-a luat credința ca „adevărat ortodoxă”, iar credințele părții opuse au fost considerate „eretice”. Informațiile despre lipoveni, care oferă o viziune despre imaginea lor care s-a conturat în secolul al XIX-lea, sunt prezentate în diferite tipuri de sursele scrise în perioada corespunzătoare: ordine ale autorităților, circulare, rapoarte și alte documente oficiale; periodice: „Kișiniovskie eparhialinye vedomosti” (KEV), „Bessarabskie oblastnye vedomosti”, etc.; publicații ale unor autori individuali, precum I. S. Aksakov, A. S. Afanasyev-Chuzhbinskiy, K. Khanatskiy ș. a. În rapoarte lipovenii au fost menționați împreună cu grupurile etnice: moldoveni, bulgari, credincioși de rit vechi, etc., în timp ce noțiunea această prezintă o caracteristică confesională, ci nu etnică. Multe surse remarcă izolarea comunităților lipovene, accentuază lipsa de voință de a comunica cu cei care nu aparțin comunităților lor („comunică fără voie”, „răspund cu nemulțumire”). În publicații, se urmărește o comparație a lipovenilor cu evreii, în special în materialele din KEV: „lipovenii preferă activitatea industrială și comercială decât orice alt tip de activitate și, la fel ca și evreii, nu sunt jenați de niciun mijloc, doar pentru a face avere și pentru a se îmbogăți”; „la fel ca evreii, lipovenii acordă o importanță deosebită laturii externe, riturilor religioase” etc.). Lipovenilor li se oferă caracteristici pe nedrept și dure: „egoiști nesimțiți”, „acești farisei de credință”, „suspecți”, „cu fanatism inveterat”, etc. În acest context, este important să subliniem: ca urmare, imaginea formată a condiționat atitudinea, și invers, atitudinea a format viziunea.