Patrimoniul cultural este o celulă de mare importanță a tuturor statelor lumii. Este necesar de valorificat această bogăție culturală prin diverse mijloace juridice, atât la nivel național cât și internațional. În cazul unui conflict armat, fiecare stat în parte, are datoria de protecție față de aceste bunuri, fie ele mobile sau imobile. Este deja cunoscut faptul că, focarele armate își lasă amprenta deosebit de însemnată asupra patrimoniului cultural. Ideea instituirii unei protecții juridice a patrimoniului cultural pe teritoriul actual al Republicii Moldova datează încă de-o perioadă îndelungată de timp. În secolul trecut, de exemplu, în timpul conflictelor armate cu participarea mercenarilor, pe teritoriul Republicii Moldova de astăzi, au avut loc numeroase atacuri, pierderi de vieți omenești și distrugeri de bunuri culturale, atât mobile cât și imobile. Astăzi, acest lucru este categoric interzis. În acest articol se meditează și cercetează evoluția cadrului normativ internațional principal, care are menirea de a proteja și valorifica patrimoniul cultural al Republicii Moldova în urma focarelor armate cu participarea mercenarilor. Astfel, daunele adresate direct obiectelor de cult și bunurilor de importanță majoră care întruchipează în sine istoria și gloria neamului, pot fi diverse: neînsemnate, grave, sau chiar distrugerea totală a patrimoniului cultural. Așadar, pentru a anticipa încă din timp de pace protecția patrimoniului cultural de atacurile armate, pentru a obliga statele cointeresate de a aplica toate instrumentele juridice în vederea valorificării bunurilor culturale, pe arena internațională s-a ajuns la un consens, și anume, la primirea unei decizii de a întreprinde toate măsurile posibile pentru protejarea bunurilor mobile și imobile care fac parte din categoria bunurilor culturale, adică prin adoptarea Convenției nr.1954 din 14.05.1954 pentru protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat, în vigoare pentru Republica Moldova din 09.03.2000.