În conformitate cu legislația din România, patrimoniu cultural imaterial reprezintă totalitatea practicilor, reprezentărilor, expresiilor, cunoștințelor, abilităților - împreună cu instrumentele, obiectele, artefactele și spațiile culturale asociate acestora (vezi Legea 26/2008). Definiția, destul de generală, dar și generoasă, ridică anumite probleme în momentul în care ne îndreptăm privirea spre o comunitate rurală anume, și căutăm acele elemente și valori comune pe care comunitățile, grupurile sau, după caz, indivizii le recunosc ca parte integrantă a patrimoniului lor cultural. Este de subliniat faptul că aceste elemente trebuie să le confere acelor comunități și grupuri umane, un sentiment de identitate și continuitate. În comunitățile rurale din zonele aflate în apropierea unor mari centre urbane, bazine miniere sau orașe puternic industrializate, tocmai acest sentiment de identitate și de coeziune socială a fost mult erodat în ultimii patruzeci de ani, prin migrarea forței de muncă de la sat la oraș, prin depopularea și/sau îmbătrânirea satelor. Astfel, de cele mai multe ori, valorile culturale moștenite au căzut în umbra unui „consumerism” cultural reprezentat de evenimentele festive performate doar pe scenele ridicate cu prilejul unor sărbători, cu actanți proveniți din spațiul profesional al artelor spectacolului – lucru ce a dus, mai mult sau mai puțin, la transformarea comunității rurale într-o comunitate de spectatori și nicidecum de creatori sau transmițători ai elementelor de patrimoniu. În acest sens, unele comunități din Țara Chioarului (jud. Maramureș, România) au început de ceva vreme încoace să încerce să identifice în arealul lor, acele elemente care pot asigura atât performarea în interiorul grupului, cât și să asigure acea funcțiune specifică de identitate și de coeziune socială. Un astfel de studiu de caz poate fi reprezentat de reînvierea unei practici sociale și a unei tehnici de lucru tradiționale: Claca de coasă – cu tot ansamblul de manifestări asociate acestei practici. Lucrarea noastră intenționează să prezinte tocmai aceste eforturi ale unei comunități din ultimii cinci ani.