Ornamente vechi în contexte noi
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
404 3
Ultima descărcare din IBN:
2022-11-19 13:23
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
391:7.048 (5)
Îmbrăcăminte. Costume. Costume naționale. Modă. Podoabe (275)
Subiectele reprezentării artistice. Iconografie. Iconologie (96)
SM ISO690:2012
PARASII, Maria. Ornamente vechi în contexte noi. In: Valorificarea patrimoniului etnocultural: în educaţia tinerei generaţii și a societăţii civile, 24 noiembrie 2020, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Institutul Patrimoniului Cultural, 2020, Editia 5, p. 60. ISBN 978-9975-52-222-9.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Valorificarea patrimoniului etnocultural
Editia 5, 2020
Conferința "Valorificarea patrimoniului etnocultural în educaţia tinerei generaţii și a societăţii civile"
Chişinău, Moldova, 24 noiembrie 2020

Ornamente vechi în contexte noi

CZU: 391:7.048

Pag. 60-60

Parasii Maria
 
Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă“ din Chişinău
 
Disponibil în IBN: 25 noiembrie 2020


Rezumat

Moștenite din cele mai vechi timpuri, fiind coduri genetice ale purtătorilor de cultură, ornamentele sunt omniprezente în arta populară și în viața cotidiană, căpătând noi conotații și luând noi forme artistice. Ca modalitate de decor, ornamentul exprimă latura specificului cultural, a modului de a concepe şi produce valori estetice, este o reproducere artistică a realităţii înconjurătoare (materială, socială, spirituală). Scopul demersului științific constă în susținerea ideii că, actualmente, se resimte o revitalizare a ornamentului tradițional, valorificat în contexte noi, dar îmbinând armonios gustul modern cu spiritul tradițional. Vom remarca progresul aplicării ornamenticii în modă, în special prin aplicarea acestora pe piesele vestimentare. În acest context, un rol important îl deține arta generativă, aceasta fiind o inovație în tradiția aplicării ornamentului. Lucrările executate manual (în cruciuliță, împletiri cu croşeta, broderii în arta acului, decorarea accesoriilor), rămân a fi prioritare, alături de alte domenii în care ornamentul capătă teren: designul de interior, arhitectură, sculptură ș.a. Ornamentica este parte componentă a patrimoniului național, o dovadă de continuitate românească, un cod genetic și un simbol de comunicare între purtătorii de cultură. Este îmbucurător faptul că ideea promovării ornamentelor vechi în contexte noi este susținută de fabricile industriale de covoare, textile care îmbină diverse tehnici de executare a ornamentului tradițional, contribuind astfel, la revitalizarea ornamentului. Totodată, trebuie să afirmăm că în contextul proceselor etnoculturale și evoluției culturale, asistăm la schimbări de gust estetic. Se resimte acut tendința spre modernism avangardist și mai puțin spre tradițional, fapt însă, ce nu contribuie la diminuarea autenticității ornamentului tradițional.

Cuvinte-cheie
ornament, vestimentaţie, cultură, port, tradiţie