Carnavalurile (Termenul provine din latină ”carne vale” = rămas bun de la carne; deci termenul simbolizează începutul postului) sunt manifestări culturale străvechi a căror origine este datată de unii cercetători până-n Antichitate (paleocreștine), care se păstrează actual drept vii tradiții de inspirație creștină pe întregul continent. Carnavalurile sunt organizate de obicei la lăsatul secului, în preajma intrării în posturile care preced marile sărbători religioase, de unde au și căpătat denumiri specifice (exemplu „miercurea neagră”). Ele au o puternică latură formativă și recreativă pentru locuitori, invitați, turiști și pentru elevii din școli. În perioada modernă carnavalurile au căpătat o puternică tentă comercială și turistică, pe lângă latura spirituală și conservarea tradițiilor istorice. Cele mai renumite carnavaluri europene sunt inspirate de confesiunea catolică, fiind organizate anual în: Veneția, Basel, Colonia (Köln), regiunile spaniole Catalonia și Andaluzia, precum și altele organizate în Belgia, Croația sau Ungaria. Pentru Europa creștin-ortodoxă amintim carnavalurile de la Strumica/ Macedonia, Iambol și Pernik din Bulgaria, Patras – Grecia, Limassol – Cipru și cele din spațiul tradițional al românismului, inclusiv din Republica Moldova și Ucraina ș.f.m.a. În ultimii ani, în România, au căpătat notorietate regională câteva astfel de sărbători, unele fiind în realitate promovări ale tradițiilor populațiilor colonizatoare (sași, șvabi, secui), lucru care atestă tradiția carnavalurilor care să alunge stihiile și sacrificiul postului creștin are vechime extrem de mare. ”Mălanca” de la Crasna este carnavalul datinilor și tradițiilor românilor bucovineni și este organizat în orășelul Crasna (Ilschii), de lângă Storojineț, în Ucraina (actuală) și are o vechime seculară. Sărbătoarea are loc în ultima zi a anului pe calendarul vechi (iulian) între 13/14 ianuarie. În fiecare an carnavalul adună locuitorii orașului și vizitatori din zona Bucovinei de nord și din România de nord. Participă în medie peste 10000 de persoane, locuitori, turiști sau invitați. Ritualurile vechi, specifice populației autohtone românești sunt deosebite, impresionante și hilare și prin măștile participanților. ”Cimișlia în canaval sau Carnavalul din Cenac” este un festival al măștilor zoomorfe și antropomorfe fiind organizat începând din anul 2009 în satul Cenac, din raionul Cimișlia, Republica Moldova. Carnavalul se desfășoară la lăsatul secului de primăvară, de obicei în luna martie. Promotorul evenimentului este un localnic, artistul popular Vasile Popovschi, care confecționează măștile tradiționale locale. Evenimentul conservă ethosul satului moldovenesc tradițional cu ritualul specific al trecerii de la sezonul de iarnă la cel de primăvară. Flăcăii îmbrăcați în „moșnegi” formează un alai care transportă un sicriu, în care se află baba-iarnă. La sfârșitul distracției sicriul se arde și astfel iarna este fugărită, întreg alaiul strigând în cor un mesaj de rămas bun. La carnaval participă artiști amatori din raionul Cimișlia, precum și invitați: ansambluri folclorice și artistice de la Chișinău, Cahul, Ungheni și din alte orașe. În România tradițiile carnavalurilor sunt cel puțin seculare și au reprezentativitate atestată și în arte. Amintim aici piesa de teatru „Iașii în carnaval”( 1844), scrisă de Vasile Alecsandri și jucată pe scena primului teatru în limba română de la Copou, la 22 decembrie 1845. „Urzelllauf” („Fuga Lolelor”) se organizează anual în februarie, la intrarea în postul mare, la Agnita/Agnetheln/Szentagota (județul Sibiu), oraș situat pe Valea Hârtibaciului. Un obicei saxon/ german, a fost readus la viață de către localnicii români ai Agnitei, după emigrarea în masă a sașilor din anii 1980. La finalul acestui eveniment participanții cântă împreună în română și germană „Imnul transilvan” – un punct emoționant al acestei sărbători. Festivalul clătitelor ”Fasching”, de la Prejmer - are loc de lăsatul secului (de Paști) conform calendarului evanghelic și are conotații și reverberații creștine profunde, cum ar fi: triumful luminii asupra întunericului, mărirea duratei zilelor și venirea primăverii, iar „periplul căruțelor” simbolizează drumul sașilor din Europa central-vestică până în Transilvania de sud-est, unde au fost colonizați de către coroana maghiară pe durata stăpânirii regiunii. Studiul de față confirmă importanța deosebită acordată respectării tradițiilor perene ale civilizației europene legate de spiritul carnavalurilor, îmbinate cu anumite particularități regionale sau confesionale. Evenimentele culturale organizate pe durata carnavalurilor demonstrează faptul că Europa cultă și civilizată promovează tradițiile, spiritul comunitar, spectacolul, comerțul și turismul, toate sub auspiciile unui trecut demn.