Cunoaşterea dezvoltării psihomotorii, intelectuale şi afective a copilului, împreună cu dezvoltarea lui somatică, reprezintă un obiectiv obligatoriu pentru aprecierea dezvoltării lui normale. Toate aceste criterii sunt strâns corelate cu dezvoltarea sistemului nervos, care depinde într-o mare măsură de mediul psihofamilial, de factorii ereditari și educativi. Începând cu luna a 6-a de viață a copilului, se formează unele reflexe condiționate, care sunt primordiale pentru o dezvoltare pozitivă a trăsăturilor fundamentale ale personalităţii psihice. Aceste trăsături pot fi hotărâtoare pentru viaţa psihică a adultului de mai târziu, iar factorii de care depinde, în cea mai mare parte, dezvoltarea afectivă a emoţiilor și sentimentelor sunt dragostea şi relația cu părintele. La această vârstă copilul este dependent în totalitate de persoana ce îl îngrijeşte, iar abilitățile sociale sunt manifestate în legătură cu ceea ce simte și ce vede copilul în jurul său. Dacă la început copilul zâmbește tuturor persoanelor care îi vorbesc frumos, pe la vârsta de 8-10 luni, copilul poate surâde doar persoanelor cunoscute, în special părinților. Surâsul poate apărea și la vederea imaginii sale în oglindă, ca dovadă a studierii și descoperirii unor aspecte a propriului corp. O altă caracteristică a dezvoltării afective a copilului în această perioadă este apariția sentimentul de ataşament faţă de părinte. Treptat copilul începe a imita expresiile emoţionale pe care le observă la părinţi sau la alte persoane apropiate. Pe lângă sentimentele pozitive pe care le poate exprima un copil la vârsta respectivă, precum zâmbetul și afectivitate, acesta manifestă și unele emoții negative, ca de exemplu, teama sau neliniştea în absenţa persoanelor apropiate (anxietate de separare); comunicarea prin plâns la nevoile fiziologice şi emoţionale; tendința de a demonstra nemulțumire atunci când nu-i sunt realizate pe plac cele dorite. Cel mai important pentru copil începând cu vârsta de 6-7 luni este comunicarea, atenția și răspunsul la nevoile sale. Astfel, copilul se simte iubit și în siguranță, putând să-și formeze sentimentul de încredere în sine și în cei din jur, ceea ce prezintă punctul de start pentru dezvoltarea ulterioară a unei personalități deschise și sociabile, cu un comportament mai puțin timid. Lucrarea a fost efectuată în cadrul proiectului de cercetări științifice fundamentale 15.817.04.01F „Sănătatea psihică, exteriorizarea ei, teste și tehnologie de estimare, dezvoltarea sistemului de clasificare a acesteia”.