În ciuda așteptării unei „îmbătrânirii sănătoase”, aceasta rămâne un factor de risc pentru toate bolile cronice, incidența cărora a crescut la nivel mondial, datorită extinderii stilului de viață occidental, caracteristic deja pentru generația tânără. Iar predispoziția genetică și cantitățile mari de substanțe nocive din mediu, accelerează instalarea patologiilor date. Astfel, au fost elaborate o serie de teorii care ar explica cauzele îmbătrânirii. Cunoașterea lor ar permite identificarea posibilelor ținte intervenționale pentru încetinirea sau întârzierea apariției patologiilor legate de vârstă. Teoriile biologice moderne ale îmbătrânirii se încadrează în: - Teoriile îmbătrânirii programate,care presupun că îmbătrânirea urmează un calendar biologic, și ar fi continuarea celui care reglementează creșterea și dezvoltarea,și depinde de modificările expresiei genice, responsabile de procesele de întreținere, reparație și apărare. Aceste teorii sunt : 1) Teoria longevității programate (teoria epigenetică), 2) Teoria endocrină, 3) Teoria imunologică; - Teoriile îmbătrânirii prin deteriorări, care însumează efectele factorilor extrinseci și intrinseci asupra biomoleculelor celulare, care induc daune la diferite niveluri. Acestea includ: 1) Teoria uzurii, 2) Teoria ratei vieții, 3) Teoria glicării, 4) Teoria radicalilor liberi, 5) Teoria deteriorării somatice a ADN-ului, 6) Teoria telomerilor . Astfel, cunoscând țintele, s-au descoperit următoarele strategii antiîmbătrânire: tratamentul hormonal, îmbunătățirea autofagiei, transfuzia de sânge tânăr, postul intermitent, exercițiile fizice, aportul de antioxidanți și plante medicinale, inhibitorii telomerazei și activatorii acesteia, inhibitorii procesului de glicare, terapia cu celule stem. În concluzie, instalarea îmbătrânirii este un proces heterogen și individual. Totuși, cunoașterea teoriilor îmbătrânirii pun baza în studierea eventualelor strategii anti-îmbătrânire, asupra cărora știința lucrează. Profilaxia bolilor cronice este principalul aspect spre care trebuie să se orienteze medicina și omenirea. Astfel, chiar dacă „terapia genetică” sună impunător, implementarea activă a polifenolilor, antioxindanților în alimente, prepararea corectă, postul intermitent, sportul, trebuie abordate cu o mai mare responsabilitate.