Erupţia dentară tardivă este o anomalie de dezvoltare ce reprezintă emergenţa dintelui în cavitatea bucală la un termen ce deviază semnificativ de la normele prestabilite. Screening-ul şi diagnosticarea la timp a anomaliei poate minimiza problemele funcţionale şi estetice rezultate. Optimizarea diagnosticului şi elaborării tacticii de tratament în erupţia dentară tardivă prin analiza etiologiei şi patogeniei, examinarea clinică şi paraclinică. Studiul descriptiv a inclus 10 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 7 şi 16 ani, ce prezentau anomalii dentare de erupţie. Metodele de diagnostic utilizate: examenul clinic şi paraclinic (examenul fotostatic, studiul biometric al modelelor de diagnostic, ortopantomografia, teleradiografia, CBCT). S-au analizat factorii etiologici (genetici, sistemici, locali) şi patogenia pentru a elabora un algoritm al diagnosticului şi planului de tratament. În urma studiului s-a stabilit că predomină factorii locali, în 50% — discrepanţele dento-alveolare, în 30% cazuri — dinţii supranumerari, în 10 % cazuri — retenţia dinţilor temporari, 10% — despicături labio-palatine. Conduita de tratament a prevăzut înlăturarea obstacolului, crearea spaţiului necesar pe arcadă şi expunerea chirurgicală în dependenţă de vârstă şi condiţii clinice. Erupţia dentară tardivă este o anomalie cu impact în dezvoltarea complexului dento-maxilo-facial. Depistarea precoce a acesteia şi identificarea cauzei contribuie semnificativ la elaborarea unui plan de tratament corect şi propice pentru a asigura dezvoltarea armonioasă dento-maxilo-facială.

Delayed tooth eruption it’s a tooth development disturbance that represents the emergence of a tooth into the oral cavity at a time that deviates from the established norms. Proper screening and diagnosis could minimize the resulting functional and esthetic problems.Optimizing the diagnosis and treatment approach in delayed tooth eruption by analyzing the etiopathogenesis and providing the clinical and paraclinical examination.The study included 10 patients aged between 7 and 16 years old, who had dental eruption disturbances. Diagnostic methods used: clinical and paraclinical examination (photostatic examination, biometric study of diagnostic models, orthopantomography, cephalometrics, CBCT). The etiological factors (genetic, systemic, local) and pathogenesis were analyzed to develop an algorithm of the diagnosis and treatment plan. Following the study, it was established that local factors predominate, in 50% cases — dento–alveolar discrepancies, 30% — supernumerary teeth, 10% — retention of temporary teeth, 10% — cleft lip and palate. The treatment approach included removal of the obstacle, creation of the necessary space on the arch, surgical exposure if needed, depending on age and clinical conditions. Delayed tooth eruption is a disturbance with an impact on the development of the dento–maxillo–facial complex. Proper detection and identification of the cause contributes significantly to a proper treatment approach and at the right time to ensure balanced dento– maxillo–facial development.