Romii sau țiganii din Republica Moldova sunt o comunitate etnică diversă, care s-a format la intersecția mai multor culturi și transformări continue de ordin politic, social și economic. Ei nu posedă o identitate comună sub aspect etnic. La baza identității rome, se află mediul social în care se formează și se educă reprezentanții acestei comunități. În spațiul pruto-nistrean este atestată o concentrare a zece subgrupuri ale comunității romilor moldoveni: brăzdeni (romi-plugari/ posesori de terenuri agricole), cătunari (romi-sălășluitori în corturi), ciocănari (romi-fierari ambulanți), ciori (romi-hoți/vânzători și tămăduitori de cai), ciurari (romi-producători de ciururi/site), curteni (romi-servitori la curțile nobilimii locale), lăieși (romi-nomazi), lăutari (romi-muzicanți, interpreți), lingurari (romi-meșteri cioplitori în lemn/producători de mărfuri pentru uz casnic, inclusiv linguri), ursari (romi-dresori ambulanți de urși). În trecut, numărul acestor subgrupuri era mai mare. În special, sunt atestați țiganii domnești, țiganii mănăstirești, țiganii boierești și țiganii moșierești, care erau în posesia unor instituții sau a unor persoane din mediul aristocrației. Nu se știe, cum țiganii din Principatele Române au ajuns în dependența unor instituții bisericești sau de stat, deoarece nu au fost găsite documente, care să confirme acest fapt. Studiul de față va prezenta mai multe date puțin cunoscute din viața cotidiană a țiganilor mănăstirești, care au fost identificate în corespondența starețului Paisie Velicikovski referitoare la activitatea gospodărească a Mănăstirilor Neamț și Secu. Din cele 40 de scrisori analizate, aflăm despre meseriile și ocupațiile cotidiene pract