Denaturarea vieții tradiționale a romilor/ țiganilor nomazi in filmele de ficțiune interbelice
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
433 15
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-03 21:03
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
791.43-2:39(=214.58)(091) (1)
Divertisment. Jocuri. Sport (1674)
Antropologie culturală. Ethnografie. Obiceiuri. Tradiții. Datini. Mod de viață. Folclor (2202)
SM ISO690:2012
DUMINICA, Ion. Denaturarea vieții tradiționale a romilor/ țiganilor nomazi in filmele de ficțiune interbelice. In: Studii culturale: . Zilele Europene ale Patrimoniului Cultural, Ed. 2, 24 septembrie 2020, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Tipografia "Garomont Studio", 2020, Ediția 2, pp. 63-64. ISBN 978-9975-3358-7-4.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Studii culturale
Ediția 2, 2020
Simpozionul "Simpozionul naţional de studii culturale"
2, Chişinău, Moldova, 24 septembrie 2020

Denaturarea vieții tradiționale a romilor/ țiganilor nomazi in filmele de ficțiune interbelice

CZU: 791.43-2:39(=214.58)(091)

Pag. 63-64

Duminica Ion
 
Institutul Patrimoniului Cultural
 
Disponibil în IBN: 11 noiembrie 2020


Rezumat

Modul de viață al romilor/țiganilor nomazi a atras mereu atenția iubitorilor de artă. În perioada interbelică au fost turnate o serie de pelicule cinematografice dedicate vieții zbuciumate a țiganilor nomazi. Trei dintre acestea au fost proiectate în cinematografele românești: „Caravana” (1934, USA, Fox Film Corporation), „Țiganii” („Posledniy tabor”, 1935, USSR-Germania, Mejrabpomfilm) și „Voievodul Țiganilor” („Zigeunerbaron”, 1935, Germania, Universum Film UFA). Un text apărut într-o publicație periodică interbelică relevă: „Aceste filme au plăcut, probă că încă și azi rulează în țară. Personajele au fost interpretate de artiști talentați, deși nu prea cunoscuți în lumea vedetelor cinematografice. Regizorii însă au fost admirabili. Totuși, nouă, romilor din România, ni s-au părut străine unele acțiuni care redau obișnuitele aspecte «țigănești». Cu toate acestea trebuie să ne bucurăm că toate cele trei filme au contribuit la cunoașterea vieții romilor, cu necazurile și bucuriile lor” (Filme țigănești // Țara Noastră. Ediție specială săptămânală pentru Romii din România (București), nr. 1 (11 iulie), 1937). Scopul acestei prezentări este de a reliefa din perspectiva cercetărilor etnologice unele aspecte tradiționale „străine” ale vieții țiganilor nomazi promovate de autorii filmului „Țiganii” (1935), regizori E. Schneider și M. Goldblat. Aceștia au preschimbat cutumele tradiționale prin transformarea grotescă a modului de viață țigănesc „de la tendința caracteristică țiganilor nomazi de urmare continuă a instinctului primar încercuit de libertatea cotidiană omniprezentă spre dorința de a se stabili cu traiul într-o «gospodărie colectivă comunistă bogată» (kolhoz) și antrenarea benevolă în muncile agricole”. În pofida unui scenariu aventuros, îmbogățit „la superlativ” cu peisaje lirice și scenete cu interpretări originale de cântece și dansuri țigănești, spectatorii „consumă nestingherit” și unele imagini străine mediului tradițional al „țiganilor de șatră”: „Țiganul nu vorbește de rău semenii săi”; „Țiganul nu practică «discuții de suflet» cu străinii”; „Țiganul nu fură din ograda oaspetelui, care l-a poftit la masă”; „Țiganul după ce oferă un ajutor dezinteresat semenilor săi, ulterior nu le reproșează aceste acțiuni de binefacere”; „Țiganul nu omoară alt țigan”; „Țigăncile nemăritate nu comunică în mod solitar cu tineri străini”.