Cunoștințe ale poporului roman referitoare la păr (prăsad)
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
603 2
Ultima descărcare din IBN:
2023-10-08 13:03
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
398.34 (62)
Folclor propriu-zis (721)
SM ISO690:2012
DUDNICENCO, Nicolae. Cunoștințe ale poporului roman referitoare la păr (prăsad). In: Studii culturale: . Zilele Europene ale Patrimoniului Cultural, Ed. 2, 24 septembrie 2020, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Tipografia "Garomont Studio", 2020, Ediția 2, pp. 61-62. ISBN 978-9975-3358-7-4.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Studii culturale
Ediția 2, 2020
Simpozionul "Simpozionul naţional de studii culturale"
2, Chişinău, Moldova, 24 septembrie 2020

Cunoștințe ale poporului roman referitoare la păr (prăsad)

CZU: 398.34

Pag. 61-62

Dudnicenco Nicolae
 
Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală
 
 
Disponibil în IBN: 11 noiembrie 2020


Rezumat

Spre deosebire de omul modern, comunitățile umane purtătoare ale culturii tradiționale aveau cu totul alte viziuni (cunoștințe) asupra lumii înconjurătoare, pe care le transmiteau din generație în generație. Un rol semnificativ în evoluția societății umane l-au avut arborii. Printre cei mai adorați arbori la numeroase popoare, inclusiv la români, a fost și este părul. Comparativ cu alți copaci, acesta este mai sensibil la condițiile de mediu nefavorabile din ultimele decenii și persistă pericolul dispariției sale de pe Terra. Cu toate acestea, pomul respectiv nu prea s-a bucurat de atenția cercetătorilor. De aceea ne-am propus să prezentăm un fond de cunoștințe despre păr (prăsad) ale poporului român. Printre cei care au abordat acest subiect se numără: V. Butura, S. Golopenția, D. Onica, E. Reșetnic ș.a. La români, lemnul de păr era foarte apreciat, pentru că este frumos, foarte durabil, fiind întrebuințat în sculptură, tâmplărie, construcții și la confecționarea diferitor obiecte casnice. Fructele erau consumate proaspete, uscate sau prelucrate. Acestea se uscau pe lese sau pe polițe, la soare, în cuptoare speciale sau de copt pâine. Din pere se prepară magiunuri, dulcețuri, compoturi, țuică, cidru (băutură alcoolică obținută prin fermentarea fructelor). Asemeni mărului, para are semnificații erotice, este un fruct al senzualității datorită gustului, parfumului, formei sale, se asociază cu feminitatea și femeia. Prăsadul se utilizează în diverse vrăji de dragoste și practici de aflare a destinului. În regiunea Sucevei, cine se visează mâncând pere necoapte, acre, se zice, va avea parte de un mare necaz. Crengile de păr, asemeni altor arbori (prun, vișin), se folosesc la facerea pomului de pomenire (pomul vieții) care se dă de pomană la înmormântare. Coaja ramurilor se utilizează pentru obținerea culorii galbene. Scoarța, frunzele, florile și fructele au utilizări terapeutice. Ceaiul din coajă se dădea copiilor pentru tratarea diareii. Bolnavii cu dureri insuportabile de stomac și vărsături se tratau cu ceai de coajă de nucă, pere și coarne. Părul a avut și are un rol considerabil în evoluția societății românești, fructele lui fiind o parte importantă în alimentație.