Tema comunicării este înmormântarea. Am ajuns să scriu despre un fenomen, poate, tabu în societatea modernă. Nu există un fenomen care să influențeze mai mult viața omului, decât acest ultim prag. Prin prisma lui putem analiza tot ansamblul de credințe, obiceiuri, idei, simțiri, atitudini, într-un cuvânt – întregul comportament al omului tradițional religios. Analiza riturilor de trecere oferă o imagine mai completă și o înțelegere mai clară a felului în care ele sunt trăite și manifestate în cultura tradițională românească. Acest studiu asupra „Marii treceri”, după cum a numit-o Lucian Blaga, care este moartea, va prezenta aspectele esențiale și, în același timp, reprezentative ale ceremonialului de înmormântare a copiilor născuți morți. Acest aspecteste important ca simbol, având cele mai adânci tradiții, necunoscute în această perioadă. Sunt analizate secvențele ceremonialului de înmormântare, credințele despre viață și moarte, precum și semnificațiile atribuite Marii Treceri. Sunt prezentate secvențe din ritualul funebru pentru a ilustra desfășurarea ceremonialului de înmormântare, folosind datele culese din interviurile realizate și din materialele de teren. Toate gesturile, comportamentele oamenilor în ceremonialul funerar au o adâncă credință și o simbolistică aparte. Întrebările la care voi încerca să ofer un răspuns și o definiție sunt: ce importanță au obiceiurile pentru omul tradițional? cum are loc ceremonialul de înmormântare a copiilor? cum este imaginată viața și moartea în imaginarul omului tradițional religios? cum este văzută și înțeleasă Marea Trecere?