De-a lungul anilor, tradițiile de odinioară – 1) colindatul de ceata bărbătească; 2) țesutul de covoare de perete; 3) mărțișorul ca practică culturală asociată cu 1 martie, incluse recent în lista patrimoniului cultural imaterial UNESCO (2013, 2016, 2017) – sunt considerate în ilustrații de carte drept simboluri naționale. Toate reprezentările se pot categorisi în conformitate cu principii istoricoculturale, formal-stilistice, iconografice. În cadrul acestor trei grupuri s-au alcătuit unele modele culturologice sau binome pe baza proceselor de durată: moldovenesc (non-românesc) – moldovenesc (românesc); romantic – documentar; dinamic – static; procesate de mână – procesate de computer. În compoziții este explorată o gamă largă de tendințe de reprezentare (narativ-descriptivă, romantică, grotescă, asociativă), metode de portretizare a protagoniștilor (fragmentarea cadrată, în plină statură, plan apropiat, plan îndepărtat, plan mijlociu, vederea panoramică, vederea generală), procedee compoziționale (perspectivă aeriană, perspectivă liniară, spațiu bidimensional, spațiu tridimensional), stiluri și maniere (veristic, pictoral, grafic, decorativ, naiv, manieră de autor), tehnici, materiale și instrumente (tradiționale: acuarelă, guașă, tuș-peniță, cerneală, creion, pastel, tehnica mixtă, hârtie; digitale: line, stroke, fill, gradient, brush, pen, pencil) ș.a. Tradițiile sunt reprezentate cel mai evident, fie integral, fie fragmentar, în creația lui Igor Vieru (Soacra cu trei nurori de Ion Creangă, 1956, 2014; Capra cu trei iezi de Ion Creangă, 1988, 2003), Ilia Bodgesco (Miorița, balada populară în prelucrarea lui Vasile Alecsandri, 1967), Isai Cârmu (Ministrul bunelului de Spiridon Vangheli, 1971), Anatolii Smîșleaev (Privighetoarea de Spiridon  Vangheli, 1987), Alexei Colâbneac (Poveștile lui Trifan Baltă, 1987; Punguța cu doi bani, 2004, 2017), Ion Moraru (Colinde, 1993), Lică Sainciuc (Pom înaurit, 1988, 2015; Enciclopedia P. Guitz, 2006, 2015), Iurie Răileanu (Etno ABC, 2015).