Muzicianului François Rouschitzki îi datorăm una din primele colecții de melodii românești din secolul al XIX-lea în aranjament de pian. În comunicare se face o prezentare generală a concepției și conținutului acestei lucrări. Aflat timp de circa patru decenii în capitala de atunci a Moldovei, Fr. Rouschitzki activează în diferite calități: mai întâi, ca profesor de muzică în casele protipendadei, apoi ca șef de fanfară al „polcului muzicii Moldaviei”, iar în 1834, cu sprijinul scriitorului Gheorghe Asachi, publică la Iași culegerea „Muzică orientală. 42 de cântece și dansuri moldovenești, valahe, grecești și turcești, traduse, aranjate și dedicate Excelenței Sale Domnului Kisseleff…”, multiplicată la tipografia „Albina”. Utilizând drept sursă de informare muzica orășenească, Fr. Rouschitzki încearcă să acopere în colecția sa melodii de proveniență diferită, care circulau în cartierele ieșene la acea vreme, fapt ce relevă caracterul ei multicultural, incluzând atât cântece și dansuri românești (moldovenești – cele mai multe, și valahe), precum și melodii grecești și turcești. Materialul muzical inserat integrează și reflectă stiluri, influențe diferite, dar și gustul muzical al epocii de la începutul secolului al XIX-lea, în care se evidențiază ponderea pronunțată a muzicii lăutărești. În pofida prezenței impunătoare a sonorităților orientale, influența curentului occidental este destul de vizibilă în configurația melodică a pieselor, manifestându-se în desfășurarea conductului melodic după principiile muzicii europene, în atenuarea inflexiunilor orientale, în evidențierea acompaniamentului armonic de stare diatonică, în notația europeană. Însemnele identitare în această culegere se fac observate prin păstrarea pentru muzica națională a cromatismului modal în variatele lui forme, în ritmica și metrica caracteristică (deși uneori ea este una confuză), înfloriturile melodice, intonațiile populare. Aceste și alte elemente, care au stat la baza configurației melodice a pieselor, le conferă o expresie aparte, apropiată de frumusețea și originalitatea cântecului și dansului popular, evidențiind totodată deosebirile ei de muzica modală diatonică din spațiul vest-european. Particularitățile melodiilor din colecția lui Fr. Rouschitzki relevă valoarea documentară a acesteia, indicând asupra procesului de modernizare prin care trecea muzica orășenească în primele decenii ale secolului al XIX-lea în drumul ei spre afirmare în istoria muzicii naționale.