Definiţia constituie problema esențială în orice terminologie. Caracterul normat al terminologiei „interne” impune, în general convenţional, o anumită definiţie care să permită reprezentarea conceptual-semantică. Această definiţie, cu aproximări care nu trebuie însă să afecteze „nucleul dur” al sensului specializat, se transmite şi în terminologia „externă”. Distincţia dintre definiţiile ştiinţifice şi cele preştiinţifice sau uzuale permite să diferenţiem lexicul specializat de cel comun, iar în interiorul lexicului specializat funcționează ca posibilitate de a face mai accesibili termenii specializaţi vorbitorilor obişnuiţi. În lucrare se analizează criteriile pe care se fundamentează definițiile terminografice în domeniul marketingului.

Definition is the key issue in any terminology. The normative character of the „internal” terminology imposes, generally conventional, a certain definition that allows the conceptual-semantic representation. This definition, with approximations that must not affect the „hard core” of the specialized meaning, is also conveyed in the „external” terminology. The distinction between scientific definitions and pre-scientific or usual ones allows us to differentiate the specialized lexicon from the common one, and within the specialized lexicon it works as a possibility to make specialized terms more accessible to casual speakers. The paper analyzes the criteria on which the terminographic definitions in the field of marketing are based.