În lumea științifică și, mai ales, în cea a birocrației ruse, Leon Casso (1865-1914) – fiu al Basarabiei – era un fel de rara avis, ceva mai puțin tipic trecutului – calmului și măsuratului secol al XIXlea. Apreciat în calitatea sa de profesor proeminent de drept civil, el a fost deosebit de remarcat în special pentru activitățile sale de Ministru al Educației publice (1910-1914), iar în această ipostază a stârnit opinii diferite, considerat ceva neobișnuit. Revista Niva a scris despre numirea sa în felul următor: „Practic, pentru prima dată în istoria ministerului, apare în această postare o figură relativ foarte tânără, plină de forță și energie, străină de rutina administrativă ministerială – o persoană proaspătă și nouă în sferele ministeriale. Mai mult, persoana este aproape necunoscută în cele mai înalte cercuri guvernamentale.” În ceea ce privește activitatea sa în calitatea de ministru țarist al educației, Lev Aristidovici Casso – un avocat care a fost educat la Paris, Heidelberg și Berlin, profesor al universităților din Harkov și Moscova, director al liceului imperial în memoria Țareviciului Nikolai, în funcția sa nouă a îndeplinit măsuri pentru stabilirea disciplinei și ordinii în departament. A publicat programe detaliate pentru școlile gimnaziale, precum și „Regulile privind supravegherea extrașcolară a elevilor de gimnaziu”, care interziceau școlarilor să fie vara afară după ora 22 și după ora 20 în zile le de iarnă; le-a cerut să poarte uniforme stabilite oficial în afara școlii ș.a. Casso a limitat autonomia universitară. Toate acestea au stârnit o nemulțumire publică, iar în Duma a IV-a de Stat a provocat chiar critici dure. Activitatea sa de cercetător al Problemei Orientale, reieșind din publicarea cunoscutei monografii „Rusia la Dunăre...” (1913), a fost pozitiv apreciată de istorici pe parcursul ultimului secol, rămânând una de referință pentru istoria Războiului ruso-turc din 1806-1812. Cartea fiind tradusă și în limba română (1939), apoi reeditată în 2003, trebuie, totuși, abordată critic și în comparație cu mai noile cercetări ale istoriei Basarabiei.