Giacomo Puccini, alături de marii săi compatrioţi ‒ G. Rossini, V. Bellini, G. Donizetti and G. Verdi, a adus o contribuţie semnificativă la dezvoltarea teatrului de operă din întreaga lume. O mare parte din operele lui Puccini sunt atribuite celor mai înalte realizări ale verismului italian, în special, Manon Lescaut, La Boheme, Madame Butterfly. Caracteristic pentru opera veristă, respectiv, a lui Puccini, este înlocuirea dramei caracterelor cu o dramă a situaţiilor, substituirea ariilor cu un arioso laconic, evitarea ansamblurilor, predominarea imaginilor feminine (Manon, Mimi, Cio-Cio-San, Minnie, sora Angelica, sclava Liu). În opera veristă a lui Puccini sunt îmbinate reuşit bogăţia partidei vocale, rolul principal al cântăreţei, specifice operei lui G. Verdi, cu o complexitate semnificativă a ţesăturii orchestrale din operele lui R. Wagner şi principiile de compoziţie de la începutul sec. XX.

Giacomo Puccini, along with his great compatriots – G. Rossini, V. Bellini, G. Donizetti and G. Verdi, made a significant contribution to the development of the opera theatre around the world. A large number of Puccini’s works are attributed to the highest achievements of Italian verism, especially Manon Lescaut, La Boheme, Madame Butterfly. Characteristic of veristic works, and thus of Puccini’s works, is the replacement of the characters’ drama with a situational drama, substituting an aria with a laconic arioso, the avoidance of ensembles, as well as the predominance of female characters (Manon, Mimi, Cio-Ciosan, Minnie, Sister Angelica, slave Liu). Puccini’s veristic works successfully combine the richness of the vocal part, the leading role of the singer, specific to G. Verdi’s operas, with a significant complexity of the orchestra arrangements, similar to R. Wagner’s works and the composition principles from the beginning of the 20th century.