Autorul expune, pe scurt, unele consideraţii pe marginea dreptului de autor în cazul operelor de arhitectură, în dorinţa de a evidenţia câteva aspecte de interes practic în acest sens, subliniind faptul că dreptul de autor se constituie în unul dintre principalele elemente contractuale în arhitectură, el reprezentând o bază a recunoașterii operei la nivel internaţional și devenind un garant al faptului că aceasta este unică în lume. Totodată, sunt reliefate principalele tendinţe din domeniul arhitecturii, acestea fi ind în strânsă legătură cu nivelul de avansare a tehnologiilor de construcţie, dar și a contextului dirijat de oameni. Cu cât mai mult avansăm în tehnologie, cu atât mai mult se schimbă și tendinţele în arhitectură. Acest lucru se explică prin faptul că progresul întotdeauna aduce drept rezultat o arhitectură mai complexă, mai evolutivă, mai expresivă din punct de vedere estetic. Referindu-se la plagiatul din arhitectură, autorul menţionează lipsa cazurilor răsunătoare ale acestui fenomen care se datorează specifi cului imobil al operei. Plagiatul este un termen foarte vag pentru că fi ecare proiect de arhitectură are o anumită sursă de inspiraţie, iar pentru ca acesta să nu fie plagiat, inspiraţia trebuie să vină din fenomene sau obiecte nearhitecturale: natura, peisaje, contexte urbane și altele, ce nu au o formă defi nită de mâna unui creato

The author summarizes some considerations on copyright in the case of architectural works, in order to highlight some aspects of practical interest in this regard, emphasizing that copyright is one of the main contractual elements in architecture, it representing a basis for the recognition of the work at the international level and becoming a guarantor of the fact that it is unique in the world. At the same time, the main trends in the fi eld of architecture are highlighted, these being closely related to the level of advancement of construction technologies, and also of the people-driven context. The more we advance in technology, the more the trends in architecture change. This is explained by the fact that progress always results in more complex, more evolving, and more expressive architecture from an aesthetic point of view. Referring to plagiarism in architecture, the author mentions the lack of resounding cases of this phenomenon due to the specifi c nature of the work. Plagiarism is a very vague term because every architectural project has a certain source of inspiration, and in order for it not to be plagiarized, inspiration must come from non-architectural phenomena or objects: nature, landscapes, urban contexts and others that do not have a form defi ned by the hand of a creator.