Introducere O bobină Tesla este un circuit de transformator rezonant electric conceput de inventatorul Nikola Tesla în 1891. Aceasta este o metodă utilizată pentru a produce electricitate în curent alternativ de frecvenţă mare, atât de înaltă tensiune, cât şi de joasă tensiune.  Tesla a folosit aceste circuite pentru a efectua experimente inovatoare în iluminatul electric, fosforescenţă, generarea de raze X, fenomene de curent alternativ de înaltă frecvenţă, electroterapie şi transportul energiei electrice fără fire. Circuitele bobinelor Tesla au fost utilizate comercial în emiţătoare de radio sparkgap pentru telegrafie fără fir până în anii 1920 şi în echipamente medicale cum ar fi electroterapia şi dispozitivele cu radiaţii violete. Astăzi, utilizarea lor principală este pentru afişaje de divertisment şi educaţie, deşi bobinele mici sunt încă folosite ca detectori de scurgeri pentru sistemele cu vid înalt. Diferite metode de transmitere a energiei fără fir au fost cunoscute de secole. Probabil cel mai cunoscut exemplu este radiaţia electromagnetică, cum ar fi undele radio. În timp ce aceste radiaţii sunt excelente pentru transmitere fără fir a informaţiilor, folosirea lor nu este posibilă în cazul transmiterii puterii electrice. Deoarece radiaţiile se răspândesc în toate direcţiile, cea mai mare parte a energiei electrice s-ar irosi împrăştiată în spaţiul liber. Cea mai comună formă de transmitere a energiei fără fir este transportul prin inducţie directă urmată de o inducţie cu rezonanţă magnetică. Alte metode luate în considerare includ radiaţia electromagnetică sub formă de microunde sau lasere.  Concentrarea radiaţiei electromagnetice într-un punct, cum ar fi laserele, ar fi o idee mai bună, dar acest lucru nu este foarte practic şi poate fi chiar periculos deoarece această metodă necesită un contact neîntrerupt de niciun obiect între sursă şi dispozitivul de recepţie, precum şi un mecanism sofisticat de urmărire atunci când dispozitivul este mobil. O altă metodă este utilizarea principiului de rezonanţă pentru a transporta cât mai eficient energia de la emiţător la dispozitivul de recepţie. În momentul în care o bobină intră în rezonanţă cu cealaltă, transferul de energie dintre bobine este maxim, pierderile de energie în exterior fiind minime. Procedeul este oarecum asemănător cu cel de inducţie electrică folosit la transformatoare. În cele ce urmează, am demonstrat practic ionizarea unui gaz, dar şi am cercetat principiul de funcţionare a bobinei de inducţie directă. Scopul proiectului: transportul energiei electrice fără fire prin inducţie directă.  Obiectul de cercetare: studiul conceptului de inducţie directă. Obiectivele generale urmărite în cadrul proiectului sunt următoarele: • cercetarea principiului de funcţionare a bobinei de inducţie directă;  • studierea avantajelor/dezavantajelor folosirii bobinei de inducţie directă; • construirea unui machet funcţional în scop didactic. Materiale utilizate în cercetare:  a) materiale utilizate: buton start, condensator (2000 μF/16 V), condensator (100 μF/16 V), rezistor variabil 47 kΩ, conductor pentru bobina primară diametru 1 mm, conductor pentru bobina secundară diametru 0,15 mm, tranzistor KT 805, fire de conexiune, sursă de curent 12 V,  faneră placaj 12 mm, ciocan de lipit, bormaşină, burghiu, lampă cu gaz, aparat foto şi video; b) surse informaţionale: cărţi de specialitate, site web.    Descrierea proiectului: În cadrul acestui proiect am demonstrat practic cum se poate de iluminat un bec, de la distanţă fără a-l conecta la o sursă de curent, cum în mod obişnuit cunoaştem că se procedează. Mai întâi conectăm instalaţia confecţionată – bobina Tesla la sursa de curent (închidem circuitul) şi examinăm lampa: lampa conţine un gaz şi nu are la capete fire de conexiune ce ar putea condiţiona curentul, deci este una simplă. Apropiem lampa de bobina secundară. Această bobină are în vârf o descărcare electrică de culoare albastră.  Apropiind lampa cu gaz de bobină observăm că iluminează. Aceasta este cauzată, de faptul, că câmpul magnetic ionizează gazul din lampă şi crează această luminozitate. SB – buton start,  C1 – condensator (2000 μF/16 V),  C2  –  condensator (100 μF/16 V),  Rv –  rezistor variabil 47 kΩ,  L1 – bobina primară diametru 1 mm,  L2 – bobina secundară diametru 0,15          mm, Q – tranzistor KT 805.   Figura 1. Schema electrică a bobinei de inducţie.   Metoda aceasta de transformare a energiei de la emiţiator la dispozitivul de recepţie este una eficientă, întrucât stă la baza dezvoltării veţii moderne. Concluzii În urma realizării proiectului ne-a reuşit să:  ✓ construim un machet funcţional prin inducţie directă; ✓ ionizăm un gaz; ✓ transportăm energia electrică fără fire prin inducţie directă; ✓ analizăm proprietăţile câmpului magnetic; ✓ manifestăm cunoaştere în aplicarea practică.