Ceaiul este o băutură consumată de omenire din cele mai vechi timpuri şi până în prezent. Ne sunt propuse o varietate mare de ceaiuri cu diferite denumiri, însă de fiecare data ne punem aceiaşi  întrebare: ,,Ce compoziţie are ceaiul şi care ceai este mai calitativ?,,. Motiv datorită căruia am dorit alegerea acestui studiu a fost şi schimbarea comportamentului elevilor cu privire la consumul ceaiului. Drept material pentru cercetare experimentală au fost colectate şi selectate ceaiurile: Greenfield, Tess, Doctor Farm şi plante medicinale utilizate sub formă de infuzii: gălbenele sub formă de frunze şi flori; mentă sub formă de frunze; floare de tei; muşeţel sub formă de flori  mărunţite ambalate în pliculeţe; pătlagină sub formă de frunze şi rădăcinuţe; măcieş sub formă de fruct uscat;  Karkade sub formă de frunze. Ceaiurile conţin peste 300 substanţe chimice, dintre care 260 au fost identificate. Atât ceaiurile comercializate, cât şi cele din plante medicinale sunt bogate în: compuşi fenolici (tanine, flavonoide), derivaţi purinici (cafeina), hidraţi de carbon, fermenţi, proteine, vitamine (B1, B2, P, C), minerale: K, Ca, Mg, Zn, Na, I [3]. O mare parte a compuşilor polifenolici din ceaiuri o reprezintă taninurile – care formează gustul astrigent al ceaiului.Metode utilizate în cercetarea şi determinarea indicilor organoleptici şi fizicochimici de calitate a ceaiului începe cu: determinarea aspectului exterior al ceaiului uscat; culorii şi aromei ceaiului uscat; gustul infuziei şi aspectul frunzei opărite; controlul şi studiul informaţiei; cercetarea ambalajului, determinarea taninelor, determinarea pH-lui ceaiului [1].Aprecierea organoleptică a calităţii ceaiurlor cercetate se prezintă în Tabelul 1. Tabelul 1. Aprecierea indicilor organoleptici de calitate a probei de ceai cercetate Grafic variaţia indicilor organoleptici ai celor mai consumabile ceaiuri de către elevii chestionaţi este prezentată în Figura 2.           Valoarea pH-lui pentru infuziile de ceai prezintă indice important de calitate. Acest indice depinde de conţinutul compuşilor polifenolici din componenţa ceaiului şi chiar de calitatea apei [2]. Cea mai bună apă pentru prepararea ceaiului este acea apă care are valoarea pH-lui=7. Valoarea acidităţii ceaiurilor sunt prezentate în Figura 3.Concluzii:        Ceaiul este o băutură obţinută prin infuzarea frunzelor sau altor organe ale plantei. Incidenţa mai scăzută a unor boli printre consumatorii de ceai a trezit interesul cercetărilor, care au demonstrat că mulţi compuşi polifenolici din frunzele de ceai sunt binefice pentru menţinerea stării de sănătate.       Cercetările mai multor categorii de ceaiuri confirmă prezenţa acestor substanţe prin mirosul plăcut şi prin gustul astringent dătorită prezenţei taninelor în infuziile cercetate şi mai mult prezente în probele de Greenfield, Doctor Farm, Gălbenele, Mentă, Tei, Muşeţel, Pătlajină, Măcieş, Karkade.