Masca personajului teatral – identitate si identificare
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
544 10
Ultima descărcare din IBN:
2024-02-09 12:58
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
792+782.91 (1)
Teatru. Artă scenică. Reprezentații teatrale (521)
Muzică dramatică. Operă (98)
SM ISO690:2012
GHILAŞ, Ana. Masca personajului teatral – identitate si identificare. In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 12, 28-29 mai 2020, Chișinău. Chișinău: Institutul Patrimoniului Cultural, 2020, Ediția 12, p. 54. ISBN 978-9975-84-123-8. DOI: https://doi.org/10.6084/m9.figshare.12356324
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare
Ediția 12, 2020
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare"
12, Chișinău, Moldova, 28-29 mai 2020

Masca personajului teatral – identitate si identificare

DOI: https://doi.org/10.6084/m9.figshare.12356324
CZU: 792+782.91

Pag. 54-54

Ghilaş Ana
 
Institutul Patrimoniului Cultural
 
Disponibil în IBN: 13 iulie 2020


Rezumat

De la obiect ritualic și magic, masca a devenit, pe parcursul istoriei civilizației, un element teatral în modul de realizare a artei spectacolului. Totodată și în alte arte masca exprimă identitatea autorului, a personajului artistic prin conceptele psihanalitice jungiene – arhetipurile persona și umbra, dar și semnificații ale identificării ei de către receptor. Obiectivul principal al demersului îl constituie evidențierea specificului măștii ca identitate a personajului și formele pe care le ia în cadrul acțiunii dramatice: individuală, psihologică, socială, culturală ș.a., în funcție de viziunea personalității creatoare și de aspectele socioculturale ale timpului când a fost scrisă lucrarea.  În teatrul lui Ion Druță se poate constata rolul spiritual și cel social al măștii, de „re-prezentare” a realității sau de exponent al ambivalenței umane la nivelul semnificațiilor psihologice ale acțiunilor personajului dramatic. Un exemplu este Tudor Mocanu din drama „Doina”, personaj care demonstrează conceptele arhetipale persona (masca) și umbra, identificarea Sinelui personajului prin întoarcerea la arhetipal într-o societate în plină mișcare spre schimbări de valori. Personajul druțian se dedublează, în accepția jungiană „dublul” reprezentând propria noastră „umbră” care poate exprima partea cea mai autentică a personalității. Această identificare a Sinelui se realizează prin mijlocirea Doinei ca arhetip cultural, ce implică și identitatea  națională a personajului. În alt text dramaturgic „Căderea Romei”, masca reală, de tip ritualic exprimă nu doar anumite concepții ale autorului, ci și schimbările de paradigmă în conștiința socială și în cea individuală, cu repercusiuni în formarea identității culturale și religioase a personajelor. Or, intrând în contexte noi ale vieții, omul suferă anumite crize ale identității, căutând noi identificări ale sale, care în arta dramatică sunt realizate artistic și prin intermediul măștii ca element al teatralității.